Matei 8:1-18

Când, de pe munte, a plecat Iisus, norodul L-a urmat. Un biet lepros veni la El: „Doamne!” – a zis omul acel, După ce I s-a închinat – „De vrei Tu, pot fi vindecat!” Atunci, Iisus, mâna, Și-a-ntins, Iar, pe bolnav, când l-a atins, A spus: „Voiesc! Ești curățit!” – Și omul s-a-nsănătoșit. Apoi, i-a zis, leprosului: „Du-te! Să nu spui nimănui, Ci preotul, doar, să te vadă; Apoi, grăbește-te de adă Darul, de Moise, rânduit, Spre mărturie-a fi jertfit.” În Capernaum, a intrat Iisus, când s-a apropiat, Cu greu, un biet sutaș, de El, Și I-a vorbit, în acest fel: „Doamne, ceva, vreau să te rog: Îmi zace robul, slăbănog, Și este foarte chinuit.” Iisus, privindu-l, a rostit: „Veni-voi să-l tămăduiesc.” Sutașul zise: „Nu-ndrăznesc Să-Ți cer să vii, căci nu sunt vrednic Să-mi intri-n casă, dar puternic, Cum ești, dacă vei porunci, Robul se va-nsănătoși. Sub stăpânire, sunt sutași Și am, sub mine, mulți ostași. De-i spun, unuia, „Du-te”, face; De-l chem, îndată vine-ncoace. La fel și robul bolnav rău, Se vindecă la glasul Tău.” Când a sfârșit – uimit, Iisus, De ale lui vorbe – a spus: „Mă miră că e cu putință, Să aibă o așa credință, Omul acesta. Ca la el, N-am întâlnit, în Israel. Sunt mulți acei, din răsărit – Precum și cei din asfințit – Care, la masă, vor veni Și-acolo se vor pomeni Șezând lângă Avram, Isac Și Iacov, când afară zac, Plângând, adevărații fii, Ai cerului Împărății, În mijlocul plânsetelor Și în scrâșnirea dinților.” Sutașului, I-a spus apoi: „Întoarce-te dar, înapoi, La casa ta, și fii pe pace. După credința ta, se face” – Iar robul s-a tămăduit În ceasu-n care a vorbit. Iisus, în casă, a intrat, La Petru. Soacra sa, în pat, Zăcea, de friguri, chinuită. Pe loc, a fost înzdrăvenită, Când S-a apropiat Iisus Și, mâna, peste ea, Și-a pus. Când înserarea a venit, Domnul Iisus S-a pomenit, Cu niște îndrăciți, aduși, Și-n fața ochilor Săi, puși. Atunci, orice duh necurat, A scos Iisus, și-a vindecat Pe-orice bolnav, care-a venit, La El, spre-a fi tămăduit, Și-a împlinit ce a fost scris, Așa precum Isaia-a zis: „El a luat, asupra Lui, Boala și cazna omului; Și neputințe a luat, Câte pe noi ne-au încercat.” În jurul Său, s-a îmbulzit Norodul. El a poruncit – Spre a fi auzit de lume – Să șeadă într-un loc anume.