Ezechiel 34:11-24

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Eu Însumi am să Îmi veghez Turma și-am să o cercetez! Așa după cum un păstor Cari în mijlocul turmelor Împrăștiate, se așează Și rând pe rând le cercetează, La fel și Eu Mă voi purta Și turma Mi-o voi cerceta. De peste tot, le strâng apoi, Pe toate ale Mele oi, Căci ele Mi s-au risipit Când nori și neguri au venit. Am să le scot dintre popoare, Din orice loc vor fi sub soare În felurite țări, și-apoi Le voi aduce înapoi. Am să le pasc, în acest fel, Pe munții cei din Israel, Pe culmile dealurilor, Pe văile râurilor Și-n toate locurile-n țară Cari locuite fi-vor iară. Oile Mele se adună Să pască pe-o pășune bună, Iar stâna lor va fi la fel, Pe munți-nalți, din Israel. Acolo, vor avea odihnă Căci parte vor avea de tihnă În staulul cel nou făcut, Care se va vădi plăcut. Pășuni bogate-s lângă el, În marii munți, din Israel. Eu Însumi le voi paște-apoi, Pe toate ale Mele oi, Căci Eu am să le dărui tihnă Și le voi duce la odihnă. Așa va fi, precum spun Eu, Care sunt Domn și Dumnezeu.” Atunci, oaia pierdută, iată, De Mine fi-va căutată. Le strâng pe cele rătăcite Și leg rana celei rănite. Pe cele slabe, dintre oi, Am să le întăresc apoi. Pe cele care se vădesc Grase și tari, Eu le păzesc Ca să rămână în putere Și-am să le pasc, precum se cere.” „Acuma, ascultați și voi, Cari sunteți ale Mele oi!” „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: Iată că între oi și oi Și-ntre berbeci și țapi apoi, Am să rostesc o judecată. Prea mică, vă e partea dată? Sau prea puțin e, pentru voi, Pășunea bună-ncât apoi Voi ați ajuns ca să intrați Și în picioare să călcați Și partea cealaltă pe care Pășunea dată vouă-o are? E prea puțin că voi puteți, O apă limpede să beți, Încât acuma vă băgați În toată și o tulburați? Iar oile Mele, apoi, Să pască ce ați călcat voi! Să-Mi fie turma adăpată, Cu apa, de voi, tulburată!” De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis în felu-acesta: „Iată Că am să fac o judecată, Între cele mai grase oi Și între cele slabe-apoi, Căci voi, cu coasta, ați izbit, Cu al vost’ umăr ați lovit Și cu-ale voastre coarne-apoi, Pe ale mele slabe oi. Prin ce-ați făcut, ați izbutit, Apoi, să le fi izgonit. Însă aflați că-n ajutor, Le voi veni Eu, oilor, Să nu mai fie niciodată, De jaf. Astfel, o judecată Am să rostesc Eu, mai apoi, Între o oaie și-alte oi. Voi pune-n fruntea oilor, Mereu, doar un singur păstor. Acela este Robul Meu, David chemat, pe care Eu Îl pun în fruntea turmelor, Drept voievod al oilor. El le va paște-atunci, iar Eu Le voi fi Domn și Dumnezeu. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit!