1 Samuel 30:1-9

David și cei ce-l însoțeau, Înspre Țiclag se îndreptau. Pe drum, trei zile au făcut; Când au ajuns, ei au văzut Că-n miazăzi au năvălit Amaleciții și-au lovit Țiclagu-n cale, pustiind Tot ce-ntâlneau și nimicind. Țiclagului, ei, foc, i-au dat Și prinși, în urmă, au luat Femeile ce le-au găsit, Care-n Țiclag au locuit. Când în Țiclag s-au pogorât, Pe nimenea n-au omorât, Ci doar cetății, foc, i-au dat, Au luat totul și-au plecat. David și-ai săi, când au ajuns Și când, în grabă, au pătruns În a Țiclagului cetate Și au văzut cum că furate Au fost toate-ale lor soții – Precum și toți ai lor copii – În hohote au izbucnit Cu toții și s-au tânguit. Două soții, David avea: Ahinoam i se numea Prima, fiind din Izreel. A doua fost-a din Carmel. Abigail era chemată, Fiind, de la Nabal, luată. Astfel, femeile acele, Răpite-au fost atunci, și ele. David era-n mare strâmtoare, Căci toți voiau să îl omoare Cu pietre, căci erau mâhniți, Furioși și-n contra lui porniți, Pentru tot ce s-a întâmplat. Dar David s-a îmbărbătat Și s-a-ncrezut în Dumnezeu, Care l-a sprijinit, mereu. Pe-Abiatar – preotul care, Pe-Ahimelec, părinte-l are – La sine-ndată, l-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Adu-mi efodul!” El s-a dus După efod și l-a adus. David, în fața Domnului, Merse, să ceară sfatul Lui: „Ce să fac, oare? Să pornesc, Pe-Amaleciți, să-i urmăresc? Pot oare, ca să plec acum? Am să-i ajung, oare, pe drum?” Domnul a zis: „Poți să pornești Și poți ca să îi urmărești. Îi vei ajunge, negreșit, Și totul fi-va izbăvit.” David, atunci, și-a adunat Toți oamenii și a plecat. Aceia care-l însoțeau, La șase sute se vădeau. Astfel, ajunse ceata lor, Pân’ la pârâul zis Besor. Acolo, ei s-au așezat Cu tabăra și-au așteptat Să vină cei întârziați, Care, pe drum, erau aflați. După ce toți s-au adunat