1 Corinteni 13
13
Dragostea
1„Chiar de-aș vorbi limbi omenești,
Sau de-aș vorbi limbi îngerești,
Însă, iubirea îmi lipsește,
Să știți atunci, că se vădește
Că toate n-au nici o valoare,
Că sunt aramă sunătoare;
Sunt un nimic dar, fraților,
Sunt un chimval zăngănitor.
2Apoi, chiar dacă-ar fi să fie
Să am un dar de prorocie,
Să stăpânesc toată știința,
Sau dacă aș avea credința,
Cu care, munții, aș putea
Să-i mut, după voința mea –
Însă, n-am dragoste – vă zic
Cum că, atunci, sunt un nimic.
3Chiar dacă, avuția mea,
Aș da-o, să hrănesc cu ea,
Pe cei săraci, care-o duc greu,
Sau ars, dacă, e trupul meu,
Dacă n-am dragoste – vă zic –
Nu-mi folosește, la nimic.
4Dragostea-i plină de răbdare
Și, multă bunătate, are;
Dragostea nici nu pizmuiește,
Nici laude, ea nu dorește,
Și nu se umflă de mândrie;
5Iubirea nu poartă mânie,
Nu caută folosul său
Și nu are nici un gând rău.
Apoi, iubirea – ne-ndoios –
Se poartă numai cuviincios.
6Ea nu se bucură – din fire –
De tot ce e nelegiuire,
Ci-n adevăr doar – dragii mei –
Se află bucuria ei.
7Pentru iubire nu e greu
S-acopere totul, mereu;
Ea crede tot, necontenit;
Suferă totul, negreșit,
Și, de asemeni, dovedește
Precum că tot nădăjduiește.
8De-aceea, dragostea curată
Nu o să piară niciodată.
Curând, nu are să mai fie,
Făcută, nici o prorocie,
Limbile n-au să mai vorbească,
Cunoașterea o să sfârșească.
9Acum, numai în parte știm
Și doar, în parte, prorocim.
10Însă, așa precum se știe,
Atuncea când are să vie
Desăvârșirea, negreșit,
Acest, „în parte”, s-a sfârșit.
11Pe vremea când, copil, eram,
Ca și copiii, eu vorbeam;
Ca un copil, eu am gândit
Și, tot așa, am și simțit.
Acum, om mare, mă găsesc,
Iar tot ce-a fost copilăresc,
În mine, e – de mult – uitat,
Pentru că fost-a lepădat.
12Ca-ntr-o oglindă, azi, putem –
Întunecoasă – să vedem.
Dar va veni o dimineață,
Când vom privi față în față.
Astăzi, cunosc numai în parte,
Însă, în vremi ce nu-s departe,
Totul, deplin, voi fi știut,
Cum și eu fost-am cunoscut.
13Acum, aflați dar, dragii mei,
Cum că rămân aceste trei:
Credința-ntâi, iar după ea,
Nădejdea și cu dragostea.
Dar cea mai mare, s-a vădit
A fi iubirea, negreșit.”
Selectat acum:
1 Corinteni 13: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca