Marcu 10
10
1Isus a plecat de acolo și a venit în zona provinciei Iudeea, dincolo de Iordan. S-au adunat din nou foarte mulți oameni la El; și conform obiceiului pe care îl avea, a început să îi învețe. 2În acest timp, Isus a fost vizitat de niște farisei. Aceia, ca să Îl testeze, L-au întrebat dacă îi este permis unui bărbat căsătorit să divorțeze. 3Răspunzându-le, Isus le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?” 4Ei au spus: „Moise a permis bărbatului să scrie un certificat de divorț și apoi să își abandoneze soția.” 5Isus le-a zis: „Moise v-a lăsat scrisă această poruncă din cauza insensibilității inimii voastre; 6dar de la începutul Creației, Dumnezeu l-a conceput pe om să existe împreună ca bărbat și femeie. 7Conform acestei legi, omul își formează o familie unindu-se în căsătorie cu soția lui, după ce fiecare dintre ei s-a desprins de familia tatălui și a mamei lui. 8Astfel, cei doi devin (ca) un singur organism. Deci nu mai sunt doi, ci formează împreună un întreg. 9De aici rezultă că omul nu are voie să distrugă acest întreg conceput inițial de Dumnezeu și pus în practică prin consimțământul celor doi soți.” 10Atunci când au intrat în casă, discipolii L-au abordat pe Isus în legătură cu subiectul divorțului. 11El le-a zis: „Oricine divorțează și se căsătorește cu altă femeie, comite adulter față de fosta lui soție; 12și același lucru se întâmplă dacă o soție divorțează și se căsătorește apoi cu alt bărbat: va comite adulter față de soțul inițial.” 13Lui Isus I-au fost aduși niște copii ca să Se atingă de ei. Dar discipolii au făcut reproșuri celor care îi aduceau. 14Observând ce se întâmplă, Isus S-a mâniat și le-a zis: „Lăsați-i pe copii să vină la Mine! Să știți că Regatul lui Dumnezeu aparține celor care sunt asemănători acestora; deci nu îi opriți din intenția lor! 15Vă asigur că nimeni nu va intra în Regatul lui Dumnezeu dacă nu îl va primi așa cum o face un copil!” 16Apoi i-a luat în brațe pe rând și Și-a pus mâinile peste ei, binecuvântându-i. 17Tocmai când urma să plece din acel loc, a venit la Isus un om alergând. Ajuns în fața Lui, a îngenuncheat și L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce să fac ca să obțin viața eternă?” 18Isus i-a zis: „De ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun cu excepția lui Dumnezeu. 19În al doilea rând, cunoști poruncile care spun să nu comiți adulter, să nu comiți crimă, să nu furi, să nu faci o afirmație mincinoasă, să nu înșeli și să îți respecți tatăl și mama.” 20El I-a răspuns: „Învățătorule, toate aceste cerințe le-am respectat cu atenție încă din adolescență.” 21Isus l-a privit direct în față, l-a iubit și i-a răspuns: „Nu ai îndeplinit toate condițiile. Primul lucru pe care-ți cer să îl mai faci este să te duci și să vinzi tot ce ai și să dai apoi săracilor banii obținuți din această vânzare. Astfel, vei avea o comoară în cer. Apoi trebuie să îți iei crucea și să Mă urmezi.” 22Dezamăgit și profund afectat de acest răspuns, omul care venise la Isus a plecat total întristat, pentru că era proprietarul multor averi. 23Isus a privit în jurul Lui și S-a adresat discipolilor, zicând: „Va fi foarte dificil pentru cei bogați să intre în Regatul lui Dumnezeu.” 24Discipolii au rămas surprinși de această afirmație a lui Isus. El a continuat, zicându-le: „Dragii Mei, de fapt, le va fi dificil să intre în Regatul lui Dumnezeu celor care speră să rezolve totul cu ajutorul bogățiilor. 25Mai ușor va trece o cămilă prin urechea unui ac, decât va intra un om bogat în Regatul lui Dumnezeu.” 26Discipolii lui Isus au rămas și mai surprinși și au zis între ei: „Dacă aceasta este realitatea, cine poate atunci să fie salvat?” 27Isus i-a privit în față și le-a zis: „Da, este imposibil omului; dar nu și lui Dumnezeu. Pentru că lui Dumnezeu toate lucrurile Îi sunt posibile.” 28Petru a început să vorbească și a zis: „Vezi că noi am lăsat totul și am mers după Tine…” 29Isus a răspuns: „Să știți că toți cei care au lăsat pentru Mine și pentru Vestea Bună: casă, frați, surori, tată, mamă, soție, copii, preocupări agricole, 30vor primi acum, de o sută de ori mai mult: case, frați, surori, mame, copii și activități agricole, împreună cu persecuții; iar în viitor, viața eternă. 31Vor fi mulți care din primii vor ajunge să fie ultimii; și mulți dintre cei care vor fi ultimii, vor ajunge să fie primii.” 32Ei erau pe drum și se deplasau spre Ierusalim. Isus mergea înaintea lor. Discipolii erau dezorientați și mergeau panicați după El. Isus i-a chemat din nou pe cei doisprezece discipoli ai Săi în jurul Lui și a început să le vorbească despre lucrurile care urmau să I se întâmple. 33El le-a zis: „Să știți că mergând la Ierusalim, Fiul Omului va fi predat liderilor preoților și învățătorilor experți ai legii (mozaice). Ei Îl vor duce în fața celor care nu sunt evrei, cu scopul executării Lui. 34Aceștia Îl vor ridiculiza, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa și Îl vor omorî. Dar după trei zile de la moartea Sa, va învia!” 35Fiii lui Zebedei care se numeau Iacov și Ioan, au venit la Isus și I-au zis: „Învățătorule, am vrea să ne îndeplinești o dorință.” 36El le-a zis: „Ce doriți să fac pentru voi?” 37Iar ei au răspuns: „Să ne oferi locul din dreapta și pe cel din stânga Ta, atunci când vei fi în glorie!” 38Isus a zis: „Nu știți ce cereți. Oare puteți să beți paharul pe care îl voi bea Eu? Puteți să suportați «botezul» care-Mi va fi administrat?” 39Ei au zis: „Da, putem!” Iar Isus le-a zis: „Este adevărat că veți bea și voi paharul pe care îl voi bea Eu și că vi se va administra același botez care Mi se va administra întâi Mie; 40dar nu Eu vă voi oferi cinstea de a sta la dreapta și la stânga Mea. Aceasta este rezervată numai celor pentru care a fost ea pregătită.” 41În urma acestei discuții, ceilalți zece discipoli s-au supărat pe Iacov și pe Ioan. 42Dar Isus Și-a chemat discipolii și le-a zis: „Știți că națiunile lumii au guvernatori, cărora superiorii lor le dau ordine în mod autoritar. 43Dar între voi să nu existe aceeași practică. Ci acela care vrea să dețină autoritatea, să slujească tuturor; 44și oricine dorește să fie primul între voi, să fie sclavul tuturor celorlalți. 45Pentru că nici chiar Fiul Omului nu a venit cu pretenția ca să fie slujit, ci cu scopul ca El să slujească și să Își sacrifice viața pentru recuperarea multora!” 46Mergând, au ajuns în Ierihon. În timp ce Isus Își urma drumul și ieșea din această localitate împreună cu discipolii Săi și cu o mare mulțime de oameni, exista în apropiere un loc în care stătea și cerșea un orb. El se numea Bartimeu și era fiul lui Timeu. 47Auzind că trece Isus din Nazaret, orbul a început să strige: „Isus, Fiul lui David, ai milă de mine!” 48Mulți îl certau și îi cereau să tacă; dar el striga și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 49Isus S-a oprit și a zis: „Chemați-l să vină aici!” Orbul a fost chemat, zicându-i-se: „Curaj, omule, ridică-te și hai să mergem. Te cheamă Isus!” 50Orbul și-a aruncat haina (specifică cerșetorilor) și a venit foarte energic la Isus. 51El a zis orbului: „Ce dorești să îți fac?” Orbul a răspuns: „Rabuni, să mă ajuți să îmi obțin vederea!” 52Isus i-a zis: „Du-te; credința ta te-a salvat.” Imediat, acel orb și-a obținut vederea și a mers pe drum după Isus.
Selectat acum:
Marcu 10: BVA
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion