Matei 13
13
1În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și stătea lângă mare. 2Pentru că se strânseseră mulți oameni în jurul Lui, Isus a fost obligat să urce într-o barcă; iar ceilalți stăteau pe mal. 3El a început să le vorbească folosind parabole: „Un om s-a dus să își semene terenul agricol. 4În timp ce semăna (aruncând cu mâna) semințele, unele dintre ele au căzut lângă drum, unde au venit păsările și le-au mâncat. 5Alte semințe au căzut în zone unde erau mai mult pietre decât pământ. Au răsărit imediat, pentru că nu au găsit mult pământ. 6Dar când a apărut soarele, s-au ofilit; apoi, pentru că nu au găsit adâncimea necesară unde să își fixeze rădăcinile în pământ, s-au uscat. 7Alte semințe au căzut între spini. Ei au crescut și au obstrucționat dezvoltarea noilor plante. 8O altă parte a semințelor a căzut într-un pământ bun pentru agricultură. În final, o sămânță a produs alte o sută de semințe, alta șaizeci de semințe, iar alta s-a reprodus de treizeci de ori. 9Cine Mă urmărește cu interes, să rețină ce tocmai v-am spus!” 10Discipolii s-au apropiat de El și I-au zis: „De ce le vorbești folosind parabole?” 11Isus le-a răspuns: „Pentru că dacă vouă vi s-a oferit posibilitatea să cunoașteți secretele Regatului ceresc, ei nu au această șansă. 12Și să știți că se întâmplă așa în baza principiului care spune că celui care are, i se va (mai) da și va avea în plus; iar de la cel care nu are, se va lua chiar și ce (mai) are. 13Le vorbesc folosind parabole, pentru că ei deși văd și aud, nu înțeleg. 14Iar cu privire la ei se întâmplă ce s-a spus în profeția lui Isaia, când a zis: «Veți auzi cu urechile voastre și nu veți înțelege; veți privi cu ochii voștri și nu veți vedea. 15Inima acestui popor a devenit insensibilă. Au ajuns surzi și și-au închis ochii, ca să nu aibă nicio șansă să audă sau să vadă; și astfel inima lor nu poate să înțeleagă nimic. Această atitudine îi face să refuze întoarcerea la Dumnezeu și implicit vindecarea lor.» 16Dar cei care aud și văd, sunt niște oameni fericiți. 17De fapt, adevărul este că mulți profeți și oameni corecți au dorit să vadă și să audă lucrurile la care ați avut acces voi, dar nu au avut această ocazie. 18Ascultați acum care este semnificația parabolei cu semănătorul: 19Când omul aude mesajul despre Regatul ceresc și nu îl înțelege, vine diavolul și răpește ce a fost «semănat» în inima lui. Acestea sunt semințele căzute lângă drum. 20Semințele căzute în zone pietroase reprezintă pe omul care aude Cuvântul (lui Dumnezeu) și îl primește imediat cu entuziasm. 21Dar pentru că nu are «rădăcini», va supraviețui până apare un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului. Atunci se dezice imediat de el. 22Semințele căzute între spini reprezintă cazul omului care deși aude Cuvântul, lasă îngrijorările cotidiene și iluzia posesiunilor materiale să sufoce acest Cuvânt. Astfel, acea persoană va ajunge în final ca o plantă fără fructe. 23Semințele care au căzut în pământ bun, vorbesc despre omul care aude Cuvântul (Scripturilor) și îl înțelege. În această categorie, unul are o «producție» de sută la sută, altul una de șaizeci la sută, iar altul de treizeci la sută.” 24Isus le-a spus o altă parabolă, zicând: „Regatul ceresc se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în grădina lui. 25Dar în timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul, a semănat neghină între grâu și a plecat. 26După ce au răsărit firele de grâu și au început să producă boabe în spic, a fost evidentă și neghina. 27Sclavii acelui stăpân au venit la el și i-au zis: «Stăpâne, nu ai semănat doar semințe bune în grădina ta? De unde a apărut acum (și) neghină?» 28El a răspuns: «Un dușman a făcut să se întâmple astfel.» Sclavii i-au zis: «Vrei să ne ducem și să o smulgem?» 29El le-a răspuns: «Nu! Pentru că nu vreau să risc. Este posibil ca odată cu neghina să smulgeți și grâul bun. 30Lăsați-le să crească împreună până la recoltare; și la vremea strângerii recoltei, voi spune celor care seceră: ‘Smulgeți întâi neghina, legați-o în snopi pentru a fi arsă; apoi strângeți-mi grâul în grânar.’»” 31Isus le-a prezentat o altă parabolă, zicând: „Regatul ceresc seamănă cu o sămânță de muștar semănată de un om în grădina lui. 32Aceasta este cea mai mică dintre toate semințele. Dar după ce a devenit o plantă cu multe ramuri, este mai mare decât zarzavaturile. Seamănă cu un copac, iar păsările își fac cuiburi în ramurile lui.” 33Le-a mai prezentat o altă parabolă, zicând: „Regatul ceresc seamănă cu o cantitate de drojdie pe care a pus-o cineva într-o compoziție corespunzătoare în cocă, pentru ca aceasta să crească.” 34Isus a spus oamenilor toate aceste lucruri folosind parabole. Nu spunea nimic fără să ilustreze învățăturile Sale cu ajutorul lor. 35Astfel se întâmpla practic ce fusese prezis prin profetul Isaia care zisese: „Voi vorbi prin intermediul parabolelor; voi spune lucruri (care au fost) secrete de la crearea lumii.” 36Atunci Isus a dat oamenilor posibilitatea să plece și a intrat într-o casă. Discipolii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: „Interpretează-ne parabola cu neghina din grădină!” 37El le-a răspuns: „Cel care seamănă semințe bune este Fiul Omului. 38Grădina este lumea. Semințele bune sunt fiii Regatului. Plantele cu neghină sunt fiii celui rău. 39Dușmanul care le-a semănat este diavolul. Vremea «recoltării» este sfârșitul lumii. Cei care adună recolta sunt îngerii. 40Deci la sfârșitul lumii va fi ceva asemănător cu smulgerea neghinei și arderea ei în foc. 41Fiul Omului va trimite îngerii Săi și ei vor smulge din Regatul Său toate lucrurile care sunt o provocare la păcătuire și pe cei care comit nedreptatea. 42Aceștia vor fi aruncați în cuptorul aprins, unde este plâns și chinuire eternă. 43Atunci cei corecți vor străluci ca stelele în Regatul Tatălui lor! Cine dorește să ia în considerare cuvintele Mele, să rețină ce tocmai am spus! 44Regatul ceresc se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-un câmp. Omul care o găsește, ca să intre în posesia ei, o ascunde din nou, se duce și vinde tot ce are și cumpără terenul în care este îngropată. 45Regatul ceresc se mai aseamănă și cu un comerciant care caută perle frumoase. 46Când găsește o perlă de mare valoare, se duce și vinde tot ce are, ca să poată să o cumpere. 47Regatul ceresc se mai aseamănă cu o plasă mare folosită la prinderea peștelui. Se lansează în mare; și apoi în ea se prind tot felul de pești. 48După ce s-a umplut, pescarii o aduc la mal, stau jos și aleg în vase ce este bun; apoi ei aruncă înapoi în mare tot ce nu este bun. 49Tot așa va fi și la sfârșitul lumii: îngerii vor veni și vor despărți pe oamenii răi de cei buni. 50Cei răi vor fi aruncați în «cuptorul aprins». Acolo va fi plâns și chin îngrozitor.” 51Isus i-a întrebat: „Ați înțeles voi toate aceste lucruri?” Ei au răspuns: „Da, Doamne!” 52El le-a zis: „Oricine a învățat ce trebuie despre Regatul ceresc, seamănă cu un om serios care scoate lucruri noi și lucruri vechi din tezaurul pe care îl deține.” 53După ce a terminat prezentarea acestor parabole, Isus a plecat din acel loc. 54A venit în localitatea în care a copilărit; și a început să învețe pe oameni în sinagogă. Cei care Îl auzeau, se mirau și ziceau: „De unde are El această înțelepciune și autoritatea de a face miracole? 55Oare nu este El fiul tâmplarului? Iar Iacov, Iosif, Simon și Iuda nu sunt frații Lui? 56Chiar și surorile Lui sunt toate printre noi. Deci cum se explică faptul că posedă toate aceste abilități?” 57Punând aceste întrebări, demonstrau că Isus era un caz ciudat; și persoana Lui reprezenta o mare dificultate pentru ei. Dar Isus le-a zis: „În niciun loc nu este un profet mai puțin apreciat decât în patria lui și în familia în care a crescut.” 58Acolo, Isus nu a făcut multe minuni – din cauza necredinței lor.
Selectat acum:
Matei 13: BVA
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion
Matei 13
13
1În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și stătea lângă mare. 2Pentru că se strânseseră mulți oameni în jurul Lui, Isus a fost obligat să urce într-o barcă; iar ceilalți stăteau pe mal. 3El a început să le vorbească folosind parabole: „Un om s-a dus să își semene terenul agricol. 4În timp ce semăna (aruncând cu mâna) semințele, unele dintre ele au căzut lângă drum, unde au venit păsările și le-au mâncat. 5Alte semințe au căzut în zone unde erau mai mult pietre decât pământ. Au răsărit imediat, pentru că nu au găsit mult pământ. 6Dar când a apărut soarele, s-au ofilit; apoi, pentru că nu au găsit adâncimea necesară unde să își fixeze rădăcinile în pământ, s-au uscat. 7Alte semințe au căzut între spini. Ei au crescut și au obstrucționat dezvoltarea noilor plante. 8O altă parte a semințelor a căzut într-un pământ bun pentru agricultură. În final, o sămânță a produs alte o sută de semințe, alta șaizeci de semințe, iar alta s-a reprodus de treizeci de ori. 9Cine Mă urmărește cu interes, să rețină ce tocmai v-am spus!” 10Discipolii s-au apropiat de El și I-au zis: „De ce le vorbești folosind parabole?” 11Isus le-a răspuns: „Pentru că dacă vouă vi s-a oferit posibilitatea să cunoașteți secretele Regatului ceresc, ei nu au această șansă. 12Și să știți că se întâmplă așa în baza principiului care spune că celui care are, i se va (mai) da și va avea în plus; iar de la cel care nu are, se va lua chiar și ce (mai) are. 13Le vorbesc folosind parabole, pentru că ei deși văd și aud, nu înțeleg. 14Iar cu privire la ei se întâmplă ce s-a spus în profeția lui Isaia, când a zis: «Veți auzi cu urechile voastre și nu veți înțelege; veți privi cu ochii voștri și nu veți vedea. 15Inima acestui popor a devenit insensibilă. Au ajuns surzi și și-au închis ochii, ca să nu aibă nicio șansă să audă sau să vadă; și astfel inima lor nu poate să înțeleagă nimic. Această atitudine îi face să refuze întoarcerea la Dumnezeu și implicit vindecarea lor.» 16Dar cei care aud și văd, sunt niște oameni fericiți. 17De fapt, adevărul este că mulți profeți și oameni corecți au dorit să vadă și să audă lucrurile la care ați avut acces voi, dar nu au avut această ocazie. 18Ascultați acum care este semnificația parabolei cu semănătorul: 19Când omul aude mesajul despre Regatul ceresc și nu îl înțelege, vine diavolul și răpește ce a fost «semănat» în inima lui. Acestea sunt semințele căzute lângă drum. 20Semințele căzute în zone pietroase reprezintă pe omul care aude Cuvântul (lui Dumnezeu) și îl primește imediat cu entuziasm. 21Dar pentru că nu are «rădăcini», va supraviețui până apare un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului. Atunci se dezice imediat de el. 22Semințele căzute între spini reprezintă cazul omului care deși aude Cuvântul, lasă îngrijorările cotidiene și iluzia posesiunilor materiale să sufoce acest Cuvânt. Astfel, acea persoană va ajunge în final ca o plantă fără fructe. 23Semințele care au căzut în pământ bun, vorbesc despre omul care aude Cuvântul (Scripturilor) și îl înțelege. În această categorie, unul are o «producție» de sută la sută, altul una de șaizeci la sută, iar altul de treizeci la sută.” 24Isus le-a spus o altă parabolă, zicând: „Regatul ceresc se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în grădina lui. 25Dar în timp ce oamenii dormeau, a venit dușmanul, a semănat neghină între grâu și a plecat. 26După ce au răsărit firele de grâu și au început să producă boabe în spic, a fost evidentă și neghina. 27Sclavii acelui stăpân au venit la el și i-au zis: «Stăpâne, nu ai semănat doar semințe bune în grădina ta? De unde a apărut acum (și) neghină?» 28El a răspuns: «Un dușman a făcut să se întâmple astfel.» Sclavii i-au zis: «Vrei să ne ducem și să o smulgem?» 29El le-a răspuns: «Nu! Pentru că nu vreau să risc. Este posibil ca odată cu neghina să smulgeți și grâul bun. 30Lăsați-le să crească împreună până la recoltare; și la vremea strângerii recoltei, voi spune celor care seceră: ‘Smulgeți întâi neghina, legați-o în snopi pentru a fi arsă; apoi strângeți-mi grâul în grânar.’»” 31Isus le-a prezentat o altă parabolă, zicând: „Regatul ceresc seamănă cu o sămânță de muștar semănată de un om în grădina lui. 32Aceasta este cea mai mică dintre toate semințele. Dar după ce a devenit o plantă cu multe ramuri, este mai mare decât zarzavaturile. Seamănă cu un copac, iar păsările își fac cuiburi în ramurile lui.” 33Le-a mai prezentat o altă parabolă, zicând: „Regatul ceresc seamănă cu o cantitate de drojdie pe care a pus-o cineva într-o compoziție corespunzătoare în cocă, pentru ca aceasta să crească.” 34Isus a spus oamenilor toate aceste lucruri folosind parabole. Nu spunea nimic fără să ilustreze învățăturile Sale cu ajutorul lor. 35Astfel se întâmpla practic ce fusese prezis prin profetul Isaia care zisese: „Voi vorbi prin intermediul parabolelor; voi spune lucruri (care au fost) secrete de la crearea lumii.” 36Atunci Isus a dat oamenilor posibilitatea să plece și a intrat într-o casă. Discipolii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: „Interpretează-ne parabola cu neghina din grădină!” 37El le-a răspuns: „Cel care seamănă semințe bune este Fiul Omului. 38Grădina este lumea. Semințele bune sunt fiii Regatului. Plantele cu neghină sunt fiii celui rău. 39Dușmanul care le-a semănat este diavolul. Vremea «recoltării» este sfârșitul lumii. Cei care adună recolta sunt îngerii. 40Deci la sfârșitul lumii va fi ceva asemănător cu smulgerea neghinei și arderea ei în foc. 41Fiul Omului va trimite îngerii Săi și ei vor smulge din Regatul Său toate lucrurile care sunt o provocare la păcătuire și pe cei care comit nedreptatea. 42Aceștia vor fi aruncați în cuptorul aprins, unde este plâns și chinuire eternă. 43Atunci cei corecți vor străluci ca stelele în Regatul Tatălui lor! Cine dorește să ia în considerare cuvintele Mele, să rețină ce tocmai am spus! 44Regatul ceresc se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-un câmp. Omul care o găsește, ca să intre în posesia ei, o ascunde din nou, se duce și vinde tot ce are și cumpără terenul în care este îngropată. 45Regatul ceresc se mai aseamănă și cu un comerciant care caută perle frumoase. 46Când găsește o perlă de mare valoare, se duce și vinde tot ce are, ca să poată să o cumpere. 47Regatul ceresc se mai aseamănă cu o plasă mare folosită la prinderea peștelui. Se lansează în mare; și apoi în ea se prind tot felul de pești. 48După ce s-a umplut, pescarii o aduc la mal, stau jos și aleg în vase ce este bun; apoi ei aruncă înapoi în mare tot ce nu este bun. 49Tot așa va fi și la sfârșitul lumii: îngerii vor veni și vor despărți pe oamenii răi de cei buni. 50Cei răi vor fi aruncați în «cuptorul aprins». Acolo va fi plâns și chin îngrozitor.” 51Isus i-a întrebat: „Ați înțeles voi toate aceste lucruri?” Ei au răspuns: „Da, Doamne!” 52El le-a zis: „Oricine a învățat ce trebuie despre Regatul ceresc, seamănă cu un om serios care scoate lucruri noi și lucruri vechi din tezaurul pe care îl deține.” 53După ce a terminat prezentarea acestor parabole, Isus a plecat din acel loc. 54A venit în localitatea în care a copilărit; și a început să învețe pe oameni în sinagogă. Cei care Îl auzeau, se mirau și ziceau: „De unde are El această înțelepciune și autoritatea de a face miracole? 55Oare nu este El fiul tâmplarului? Iar Iacov, Iosif, Simon și Iuda nu sunt frații Lui? 56Chiar și surorile Lui sunt toate printre noi. Deci cum se explică faptul că posedă toate aceste abilități?” 57Punând aceste întrebări, demonstrau că Isus era un caz ciudat; și persoana Lui reprezenta o mare dificultate pentru ei. Dar Isus le-a zis: „În niciun loc nu este un profet mai puțin apreciat decât în patria lui și în familia în care a crescut.” 58Acolo, Isus nu a făcut multe minuni – din cauza necredinței lor.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion