Faptele apostolilor 1:3-12

După suferințele Lui, a apărut în fața lor viu; și le-a demonstrat că a înviat, oferindu-le multe dovezi în acest sens. Acele dovezi le-au fost prezentate în perioada celor patruzeci de zile (după învierea Sa), timp în care El a vorbit cu ei despre Regatul lui Dumnezeu. Atunci când (încă mai) era cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim; ci să aștepte ce a promis Tatăl. Isus le-a zis: „Eu deja v-am vorbit despre această promisiune, adică un alt botez: nu acela administrat de Ioan folosind apă, ci Mă refer la botezul cu Spiritul Sfânt. Și acest lucru se va întâmpla cu voi peste puține zile.” Când erau adunați împreună cu Isus, apostolii L-au întrebat: „Doamne, acum este timpul când vei reinstaura Regatul lui Israel?” El le-a răspuns: „Nu este cazul să vă intereseze aceste lucruri și (nici) data la care se vor întâmpla. Tatăl este Cel care are autoritatea să ia decizii cu privire la ele! În ce vă privește, atunci când va coborî Spiritul Sfânt peste voi, veți putea să Îmi fiți martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului!” După ce a spus aceste lucruri, în timp ce priveau la El, a fost ridicat spre cer; și au observat cum El urca într-un nor până nu L-au mai văzut deloc. În timp ce stăteau și Îl priveau plecând spre cer, au apărut doi bărbați îmbrăcați în haine albe. Ei au zis: „Galileeni, de ce stați privind cerul? Acest Isus care a urcat spre cer dintre voi, va reveni exact cum L-ați văzut plecând.” Ei s-au întors de pe Muntele Măslinilor în Ierusalim. Distanța dintre acest munte și Ierusalim era aproximativ aceeași cu cea maximă admisă pentru o călătorie în ziua Sabatului.