2 Samuel 13
13
1După un timp, Absalom – fiul lui David – avea o soră frumoasă care se numea Tamar. Unul dintre fiii lui David care se numea Amnon, s-a îndrăgostit de ea. 2Amnon era atât de chinuit din această cauză, încât s-a îmbolnăvit dorind-o pe Tamar. Ea era fecioară; și pentru Amnon era dificil să îi facă ceva. 3Amnon avea un prieten care se numea Ionadab – fiul lui Șimea – fratele lui David. Ionadab era un om foarte abil. 4El l-a întrebat pe Amnon: „De ce tu care ești fiul regelui, arăți din ce în ce mai slăbit în fiecare dimineață? Nu vrei să îmi spui?” Amnon i-a răspuns: „Sunt îndrăgostit de Tamar – adică de sora fratelui meu numit Absalom.” 5Ionadab i-a zis: „Culcă-te în patul tău și prefă-te că ești bolnav. Atunci când tatăl tău va veni să te vadă, să îi spui: «Te rog, să vină sora mea Tamar și să îmi dea să mănânc ceva. Să îmi prepare mâncarea sub privirea mea, ca să o pot vedea; și astfel, să pot mânca din mâna ei.»” 6Amnon s-a culcat și s-a prefăcut bolnav. Regele a venit să îl vadă; iar Amnon i-a zis: „Te rog, să vină sora mea – Tamar – să îmi coacă două turte sub privirea mea și să mănânc din mâna ei.” 7David a trimis pe cineva acasă la Tamar ca să îi spună: „Te rog să te duci acasă la fratele tău care se numește Amnon și să îi pregătești ceva ca să mănânce.” 8Tamar s-a dus acasă la fratele ei numit Amnon. Ea l-a găsit culcat. A făcut niște cocă din care i-a copt turtele sub privirea lui. 9Apoi a luat tigaia și l-a servit. Dar Amnon nu a vrut să mănânce. El a zis: „Toți ceilalți să iasă din casă!” Și toți slujitorii au ieșit. 10Atunci Amnon i-a zis Tamarei: „Adu mâncarea în dormitor, pentru ca să pot mânca din mâna ta.” Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le-a adus fratelui lui numit Amnon în dormitor. 11Când ea s-a apropiat de el ca să îi dea să mănânce, el a apucat-o și a ținut-o cu forța, zicând: „Soro, vino și culcă-te cu mine!” 12Tamar i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă viola! Nu comite această faptă păcătoasă oribilă; pentru că un asemenea lucru nu este permis să se întâmple în (poporul) Israel. 13Unde mă voi duce cu rușinea mea? Iar tu vei fi considerat un om foarte vinovat în poporul Israel. Te rog să vorbești cu regele; și el nu se va opune când îi voi cere să fiu a ta!” 14Dar el nu a vrut să o asculte; și pentru că avea o forță mai mare decât a ei, a obligat-o să se culce cu el; și astfel a dezonorat-o… 15Apoi Amnon a urât-o foarte mult pe Tamar – chiar mai mult decât o iubise. Amnon i-a zis: „Ridică-te și pleacă!” 16Ea i-a zis: „Nu! Alungându-mă, faci un rău mai mare decât cel pe care deja l-ai făcut!” Dar Amnon nu a vrut să o asculte. 17El l-a chemat pe tânărul care-l slujea și i-a zis: „Dați-o afară pe această femeie și închideți ușa după ea!” 18Slujitorul lui a făcut exact cum i se poruncise. Tamar era îmbrăcată cu o robă decorată. Așa se îmbrăcau fiicele regelui care erau fecioare. 19După ce a fost alungată (din casa lui Amnon), ea și-a presărat cenușă pe cap, și-a rupt roba decorată pe care o purta, și-a pus mâinile pe cap și a plecat țipând. 20Absalom – fratele ei – a întrebat-o: „Fratele tău numit Amnon a fost cu tine? Acum, sora mea, taci și nu fi supărată pentru ce s-a întâmplat; pentru că el este fratele tău.” Atunci Tamar a rămas cu durerea (sufletească) în casa fratelui ei numit Absalom. 21Când regele David a auzit ce s-a întâmplat, a fost foarte supărat. 22Absalom nu a mai vorbit deloc cu Amnon; dar îl ura pe Amnon pentru că o dezonorase pe sora lui numită Tamar. 23După doi ani, Absalom își tundea oile la Baal-Hațor, lângă teritoriul locuit de urmașii lui Efraim. Absalom i-a invitat acolo pe toți fiii regelui. 24El s-a dus la rege și i-a zis: „Să știi că slujitorul tău își tunde oile. Te rog să vii cu slujitorii lui la slujitorul tău!” 25Dar regele i-a zis lui Absalom: „Nu, fiule; nu vom veni toți, ca să nu îți fie greu din cauza noastră.” Deși Absalom a insistat, regele nu a vrut să meargă; dar l-a binecuvântat. 26Atunci Absalom i-a zis: „Te rog să permiți ca măcar fratele meu numit Amnon să vină cu noi!” Regele l-a întrebat: „De ce să vină tocmai Amnon cu tine?” 27Dar Absalom a insistat și l-a determinat pe rege să îl trimită pe Amnon împreună cu toți ceilalți fii ai lui care au mers cu el. 28Absalom le-a dat slujitorilor lui următoarea poruncă: „Așteptați până când inima lui Amnon va fi veselă din cauza vinului; și când vă voi zice: «Loviți-l pe Amnon!», atunci să îl omorâți. Să nu vă fie frică să faceți acest lucru! Oare nu v-am dat eu această poruncă? Fiți curajoși și demonstrați-vă abilitatea de luptători!” 29Slujitorii lui Absalom au procedat cu Amnon exact cum le poruncise stăpânul lor. Atunci toți ceilalți fii ai regelui au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit. 30În timp ce veneau ei spre palat, regele a fost anunțat că Absalom i-a omorât pe toți fiii regelui și că nu a lăsat să trăiască pe niciunul dintre ei. 31Atunci regele s-a sculat, și-a rupt hainele și s-a culcat la pământ. Slujitorii lui stăteau în picioare, având și ei hainele rupte. 32Dar Ionadab – fiul lui Șimea – care era fratele lui David, i-a spus regelui: „Să nu creadă stăpânul meu vestea care spune că toți tinerii, fii ai regelui, au fost omorâți. Numai Amnon a murit. Acest lucru a fost planificat de Absalom încă din ziua în care Amnon a dezonorat-o pe sora lui numită Tamar. 33Deci să nu se supere stăpânul meu – regele – din cauza acestui zvon care spune că fiii regelui au murit; pentru că doar Amnon a murit!” 34În acest timp, Absalom fugise. Când paznicul de pe zid a privit, a observat la depărtare un mare grup de oameni care coborau muntele venind pe drumul dinspre vest. 35Atunci Ionadab i-a zis regelui: „Privește: sosesc fiii regelui, așa cum a spus slujitorul tău!” 36Fiii regelui au ajuns înainte să termine el de vorbit. Ei au început să plângă în hohote. Atunci chiar și regele împreună cu slujitorii lui au început să plângă foarte tare. 37Absalom a fugit și s-a dus la Talmai – la fiul lui Amihud – care era regele Gheșurului. Regele David plângea după fiul lui în fiecare zi. 38După ce Absalom a fugit și a ajuns în Gheșur, a rămas acolo trei ani. 39Regele David a încetat să îl urmărească pe Absalom, pentru că se obișnuise cu faptul că Amnon a murit.
Selectat acum:
2 Samuel 13: BVA
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion
2 Samuel 13
13
1După un timp, Absalom – fiul lui David – avea o soră frumoasă care se numea Tamar. Unul dintre fiii lui David care se numea Amnon, s-a îndrăgostit de ea. 2Amnon era atât de chinuit din această cauză, încât s-a îmbolnăvit dorind-o pe Tamar. Ea era fecioară; și pentru Amnon era dificil să îi facă ceva. 3Amnon avea un prieten care se numea Ionadab – fiul lui Șimea – fratele lui David. Ionadab era un om foarte abil. 4El l-a întrebat pe Amnon: „De ce tu care ești fiul regelui, arăți din ce în ce mai slăbit în fiecare dimineață? Nu vrei să îmi spui?” Amnon i-a răspuns: „Sunt îndrăgostit de Tamar – adică de sora fratelui meu numit Absalom.” 5Ionadab i-a zis: „Culcă-te în patul tău și prefă-te că ești bolnav. Atunci când tatăl tău va veni să te vadă, să îi spui: «Te rog, să vină sora mea Tamar și să îmi dea să mănânc ceva. Să îmi prepare mâncarea sub privirea mea, ca să o pot vedea; și astfel, să pot mânca din mâna ei.»” 6Amnon s-a culcat și s-a prefăcut bolnav. Regele a venit să îl vadă; iar Amnon i-a zis: „Te rog, să vină sora mea – Tamar – să îmi coacă două turte sub privirea mea și să mănânc din mâna ei.” 7David a trimis pe cineva acasă la Tamar ca să îi spună: „Te rog să te duci acasă la fratele tău care se numește Amnon și să îi pregătești ceva ca să mănânce.” 8Tamar s-a dus acasă la fratele ei numit Amnon. Ea l-a găsit culcat. A făcut niște cocă din care i-a copt turtele sub privirea lui. 9Apoi a luat tigaia și l-a servit. Dar Amnon nu a vrut să mănânce. El a zis: „Toți ceilalți să iasă din casă!” Și toți slujitorii au ieșit. 10Atunci Amnon i-a zis Tamarei: „Adu mâncarea în dormitor, pentru ca să pot mânca din mâna ta.” Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le-a adus fratelui lui numit Amnon în dormitor. 11Când ea s-a apropiat de el ca să îi dea să mănânce, el a apucat-o și a ținut-o cu forța, zicând: „Soro, vino și culcă-te cu mine!” 12Tamar i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă viola! Nu comite această faptă păcătoasă oribilă; pentru că un asemenea lucru nu este permis să se întâmple în (poporul) Israel. 13Unde mă voi duce cu rușinea mea? Iar tu vei fi considerat un om foarte vinovat în poporul Israel. Te rog să vorbești cu regele; și el nu se va opune când îi voi cere să fiu a ta!” 14Dar el nu a vrut să o asculte; și pentru că avea o forță mai mare decât a ei, a obligat-o să se culce cu el; și astfel a dezonorat-o… 15Apoi Amnon a urât-o foarte mult pe Tamar – chiar mai mult decât o iubise. Amnon i-a zis: „Ridică-te și pleacă!” 16Ea i-a zis: „Nu! Alungându-mă, faci un rău mai mare decât cel pe care deja l-ai făcut!” Dar Amnon nu a vrut să o asculte. 17El l-a chemat pe tânărul care-l slujea și i-a zis: „Dați-o afară pe această femeie și închideți ușa după ea!” 18Slujitorul lui a făcut exact cum i se poruncise. Tamar era îmbrăcată cu o robă decorată. Așa se îmbrăcau fiicele regelui care erau fecioare. 19După ce a fost alungată (din casa lui Amnon), ea și-a presărat cenușă pe cap, și-a rupt roba decorată pe care o purta, și-a pus mâinile pe cap și a plecat țipând. 20Absalom – fratele ei – a întrebat-o: „Fratele tău numit Amnon a fost cu tine? Acum, sora mea, taci și nu fi supărată pentru ce s-a întâmplat; pentru că el este fratele tău.” Atunci Tamar a rămas cu durerea (sufletească) în casa fratelui ei numit Absalom. 21Când regele David a auzit ce s-a întâmplat, a fost foarte supărat. 22Absalom nu a mai vorbit deloc cu Amnon; dar îl ura pe Amnon pentru că o dezonorase pe sora lui numită Tamar. 23După doi ani, Absalom își tundea oile la Baal-Hațor, lângă teritoriul locuit de urmașii lui Efraim. Absalom i-a invitat acolo pe toți fiii regelui. 24El s-a dus la rege și i-a zis: „Să știi că slujitorul tău își tunde oile. Te rog să vii cu slujitorii lui la slujitorul tău!” 25Dar regele i-a zis lui Absalom: „Nu, fiule; nu vom veni toți, ca să nu îți fie greu din cauza noastră.” Deși Absalom a insistat, regele nu a vrut să meargă; dar l-a binecuvântat. 26Atunci Absalom i-a zis: „Te rog să permiți ca măcar fratele meu numit Amnon să vină cu noi!” Regele l-a întrebat: „De ce să vină tocmai Amnon cu tine?” 27Dar Absalom a insistat și l-a determinat pe rege să îl trimită pe Amnon împreună cu toți ceilalți fii ai lui care au mers cu el. 28Absalom le-a dat slujitorilor lui următoarea poruncă: „Așteptați până când inima lui Amnon va fi veselă din cauza vinului; și când vă voi zice: «Loviți-l pe Amnon!», atunci să îl omorâți. Să nu vă fie frică să faceți acest lucru! Oare nu v-am dat eu această poruncă? Fiți curajoși și demonstrați-vă abilitatea de luptători!” 29Slujitorii lui Absalom au procedat cu Amnon exact cum le poruncise stăpânul lor. Atunci toți ceilalți fii ai regelui au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit. 30În timp ce veneau ei spre palat, regele a fost anunțat că Absalom i-a omorât pe toți fiii regelui și că nu a lăsat să trăiască pe niciunul dintre ei. 31Atunci regele s-a sculat, și-a rupt hainele și s-a culcat la pământ. Slujitorii lui stăteau în picioare, având și ei hainele rupte. 32Dar Ionadab – fiul lui Șimea – care era fratele lui David, i-a spus regelui: „Să nu creadă stăpânul meu vestea care spune că toți tinerii, fii ai regelui, au fost omorâți. Numai Amnon a murit. Acest lucru a fost planificat de Absalom încă din ziua în care Amnon a dezonorat-o pe sora lui numită Tamar. 33Deci să nu se supere stăpânul meu – regele – din cauza acestui zvon care spune că fiii regelui au murit; pentru că doar Amnon a murit!” 34În acest timp, Absalom fugise. Când paznicul de pe zid a privit, a observat la depărtare un mare grup de oameni care coborau muntele venind pe drumul dinspre vest. 35Atunci Ionadab i-a zis regelui: „Privește: sosesc fiii regelui, așa cum a spus slujitorul tău!” 36Fiii regelui au ajuns înainte să termine el de vorbit. Ei au început să plângă în hohote. Atunci chiar și regele împreună cu slujitorii lui au început să plângă foarte tare. 37Absalom a fugit și s-a dus la Talmai – la fiul lui Amihud – care era regele Gheșurului. Regele David plângea după fiul lui în fiecare zi. 38După ce Absalom a fugit și a ajuns în Gheșur, a rămas acolo trei ani. 39Regele David a încetat să îl urmărească pe Absalom, pentru că se obișnuise cu faptul că Amnon a murit.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion