16
Învierea lui Isus
(Mt. 28:1-8; Lc. 24:1-12; Ioan 20:1-18)
1După ce a trecut ziua de Sabat, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat miresme, ca să se ducă să-L ungă. 2Și, în prima zi a săptămânii, foarte de dimineață, în timp ce răsărea soarele, au venit la mormânt. 3Ele își ziceau una către alta: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea mormântului?“.
4Însă când s-au uitat, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese rostogolită. 5Intrând în mormânt, au văzut un tânăr îmbrăcat într-o robă albă, șezând în partea dreaptă, și s-au înspăimântat.
6Însă el le-a zis: „Nu vă înspăimântați! Voi Îl căutați pe Isus din Nazaret, Cel Care a fost răstignit. A înviat; nu este aici! Iată locul unde-L puseseră! 7Dar duceți-vă și spuneți-le ucenicilor Lui și lui Petru că El merge înaintea voastră în Galileea. Acolo Îl veți vedea, așa cum v-a spus“.
8Ele au ieșit și au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de tremur și de uimire. Și n-au spus nimănui nimic, fiindcă se temeau.#16:8 Unele mss încheie cartea cu v. 8. Câteva mss grecești târzii (sec. VII-IX) conțin atât un epilog lung al Evangheliei după Marcu (vv. 9-20), cât și un epilog scurt (inclus înaintea epilogului lung): Ele le-au relatat pe scurt celor din jurul lui Petru tot ce li se poruncise. După aceste lucruri, Isus Însuși a trimis, prin ei, de la est la vest, proclamarea sfântă și nepieritoare a mântuirii veșnice. Amin. O versiune latină veche (sec. al II-lea) conține numai acest epilog scurt.
Isus li Se arată Mariei Magdalena și ucenicilor
9După ce a înviat, în dimineața primei zile a săptămânii, Isus i S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care alungase șapte demoni. 10Ea s-a dus și i-a anunțat pe cei ce fuseseră împreună cu El, care jeleau și plângeau. 11Dar când au auzit ei că trăiește și că fusese văzut de ea, n-au crezut.
12După aceea, în timp ce doi dintre ei se duceau pe jos la câmp, li S-a arătat sub o altă înfățișare. 13Ei s-au dus și i-au anunțat pe ceilalți, dar nici pe ei nu i-au crezut.
14Mai târziu, li S-a arătat celor unsprezece, în timp ce stăteau la masă. El i-a mustrat pentru necredința și pentru împietrirea inimii lor, fiindcă nu i-au crezut pe cei care L-au văzut înviat.
Marea Trimitere și înălțarea lui Isus la cer
(Mt. 28:18-20; Lc. 24:36-53; Ioan 20:19-23; F.A. 1:7-12)
15Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea și proclamați Evanghelia la orice făptură! 16Cel ce va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cel ce nu va crede va fi condamnat. 17Semnele care-i vor însoți pe cei care cred sunt următoarele: în Numele Meu vor alunga demoni, vor vorbi în limbi noi, 18vor lua în mâini șerpi, iar dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu le va face rău deloc; își vor pune mâinile peste cei bolnavi, și aceștia se vor face bine“.
19După ce le-a vorbit, Domnul Isus a fost luat în Cer și S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu. 20Ei s-au dus și au predicat pretutindeni, iar Domnul lucra împreună cu ei și confirma Cuvântul prin semnele care-l însoțeau.#16:20 După toate probabilitățile, epilogul lung al Evangheliei după Marcu (vv. 9-20) a fost compus în prima jumătate a sec. al II-lea (el este citat de Irineu și Tatian, care au trăit în acea perioadă). Din punct de vedere stilistic și lexical, acest epilog este diferit de restul cărții, fiind, probabil, un rezumat al materialului referitor la aparițiile lui Isus după înviere, bazat în general pe Lc. 24 și Ioan 20.