Și ridicându-se întreaga adunare, l-au dus la Pilát și au început să-l acuze, spunând: „L-am găsit pe acesta instigând neamul nostru și interzicându-ne să plătim tribut Cezárului și spunând că el este Cristos, regele”. Atunci Pilát l-a întrebat: „Tu ești regele iudeilor?”. [Isus], răspunzând, i-a zis: „Tu o zici!”. Iar Pilát le-a spus arhiereilor și mulțimii: „Nu găsesc nicio vină în omul acesta”. Dar ei insistau, spunând: „Răzvrătește poporul învățând prin toată Iudéea, începând din Galiléea și până aici”. Când a auzit Pilát, a întrebat dacă omul este Galilèean, iar când a aflat că este de sub autoritatea lui Iród, l-a trimis la Iród, care se afla și el în zilele acelea în Ierusalím.

Văzându-l pe Isus, Iród s-a bucurat mult, căci de mult timp dorea să-l vadă, pentru că auzise despre el și spera să vadă vreun semn făcut de el. Așadar, i-a pus multe întrebări, dar el nu-i răspundea. Arhiereii și cărturarii erau acolo și-l acuzau cu înverșunare. Iród, împreună cu soldații săi, după ce l-au tratat cu dispreț, l-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare și l-au trimis la Pilát. În ziua aceea, Iród și Pilát au devenit prieteni, căci mai înainte erau în dușmănie unul cu celălalt.


Atunci Pilát i-a convocat pe arhierei, pe conducători și poporul și le-a spus: „L-ați adus la mine pe omul acesta ca pe un instigator al poporului și, iată, judecându-l în fața voastră, nu găsesc în omul acesta nicio vină de care îl acuzați! De altfel, nici Iród, căci ni l-a trimis înapoi; iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte! Așadar, după ce-l voi pedepsi, îl voi elibera”. Atunci au început să strige împreună: „Ia-l pe acesta, eliberează-ni-l pe Barába!”. Acesta fusese aruncat în închisoare din cauza unei revolte făcute în cetate și din cauza unei crime. Pilát, voind să-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou, dar ei strigau: „Răstignește-l, răstignește-l!”. Pentru a treia oară le-a spus: „Dar ce rău a făcut acesta? Nu am găsit în el nicio vină care să merite moartea. De aceea îl voi pedepsi și-l voi elibera”. Dar ei insistau, cerând cu strigăte puternice ca el să fie răstignit. Și strigătele lor predominau. Atunci Pilát a decis să li se îndeplinească cererea. El l-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru revoltă și crimă și pe care-l ceruseră, iar pe Isus l-a lăsat în voia lor.


Pe când îl duceau, l-au prins pe un oarecare Símon din Ciréne, care venea de la câmp, și i-au pus lui crucea ca s-o poarte după Isus. Îl urma și o mare mulțime de popor și de femei care-și băteau pieptul și-l plângeau. Întorcându-se către ele, Isus le-a spus: „Fiice ale Ierusalímului, nu mă plângeți pe mine, ci mai degrabă plângeți-vă pe voi și pe copiii voștri! Căci, iată, vor veni zile în care veți spune: «Fericite cele sterile, cele care niciodată n-au născut și pieptul care n-a alăptat!».
Atunci vor începe
«să spună munților:
Cădeți peste noi!
și colinelor:
Acoperiți-ne!».
Căci dacă așa fac ei cu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?”. Împreună cu el mai erau duși doi răufăcători ca să fie uciși.


Când au ajuns la locul numit „Craniul”, acolo i-au răstignit pe el și pe răufăcători, unul la dreapta și unul la stânga. Atunci Isus a spus: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!”. Apoi, ca să împartă hainele lui, au aruncat sorții. Poporul stătea și privea, iar conducătorii își băteau joc de el, spunând: „Pe alții i-a salvat, să se salveze pe sine, dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul!”. Și soldații îl luau în râs când se apropiau de el și-i aduceau oțet, spunând: „Dacă tu ești regele iudeilor, salvează-te pe tine însuți!”. Deasupra lui era și o inscripție: „Acesta este regele iudeilor”. Unul dintre răufăcătorii răstigniți îl insulta, spunând: „Oare nu ești tu Cristos? Salvează-te pe tine și pe noi!”. Dar celălalt, luând cuvântul și mustrându-l, i-a spus: „Nu te temi de Dumnezeu, tu care suferi aceeași condamnare? Noi pe drept am primit ceea ce meritam pentru ce am făcut; dar el n-a făcut niciun rău”. Și spunea: „Isuse, amintește-ți de mine când vei veni în împărăția ta!”. Iar el i-a spus: „Adevăr îți spun: astăzi vei fi cu mine în paradis!”.


Era cam pe la ora a șasea și s-a făcut întuneric pe tot pământul până la ora a noua. Soarele s-a întunecat. Catapeteasma templului s-a sfâșiat la mijloc. Isus a strigat cu glas puternic și a spus: „Tată, în mâinile tale încredințez sufletul meu”. Și spunând aceasta, și-a dat duhul.
Centurionul, văzând ceea ce s-a întâmplat, l-a glorificat pe Dumnezeu, zicând: „Cu adevărat, omul acesta era drept”. Și toate mulțimile adunate la această priveliște, văzând cele petrecute, se întorceau bătându-și pieptul. Toți cunoscuții săi și femeile care l-au urmat din Galiléea stăteau mai deoparte și priveau acestea.


Și iată că un bărbat, al cărui nume era Iosíf, care făcea parte din consiliu, om bun și drept – acesta nu fusese de acord cu planul și cu fapta lor; el era din cetatea Arimatéea a iudeilor și aștepta împărăția lui Dumnezeu – acesta, venind la Pilát, a cerut trupul lui Isus. Luându-l jos [de pe cruce], l-a înfășurat într-un giulgiu și l-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nimeni încă nu mai fusese așezat. Era ziua Pregătirii și începea sâmbăta. Atunci s-au apropiat femeile, cele care veniseră împreună cu el din Galiléea, au văzut mormântul și cum era așezat trupul lui. Apoi s-au întors și au pregătit arome și miresme, iar sâmbăta s-au odihnit după Lege.

සවන් දෙන්න Luca 23