Prezența lui Isus

De Danny Saavedra

„Maria s-a sculat chiar în zilele acelea și a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia și a urat de bine Elisabetei. Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare: «Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.»” – Luca 1:39‭-‬45

Într-o frumoasă melodie aparținând lui Bryan și Katie Torwalt, niște versuri sună astfel: „Pășind Tu în cameră, totul se schimbă; Întunericul se cutremură la vederea luminii Tale. Pășind Tu în cameră, aprinzi orice inimă; Nimic nu prețuiește ca închinarea oferită Ție, îngenunchindu-Ți la picioare.”

Există niște pasaje în Biblie, precum acesta din Evanghelia după Luca, ce mă emoționează profund. Imaginează-ți pentru un moment scena alături de mine. Imediat după înștiințarea Fecioarei Maria de către îngerul Gavril a veștii uimitoare, miraculoase, ce avea să schimbe lumea, despre faptul că Mesia cel mult așteptat se va zămisli prin ea, fără să stea pe gânduri, aceasta începe să-și împacheteze lucrurile pentru a merge în vizită la verișoara sa Elisabeta, despre care a aflat de la înger că este însărcinată.

Câteva zile mai târziu, ajunsă la locul respectiv, și-a salutat verișoara - cel mai probabil cu obișnuitul salut „Pace ție!”. Odată cu intrarea acesteia în casă, și odată cu auzirea de către Elisabeta a cuvintelor rostite de Maria, ceva miraculos și uimitor a avut loc: pruncul pântecelui său „a săltat de bucurie”. Doar la auzul unui singur sunet al vocii sale, nenăscutul Ioan ce într-o zi avea să-L boteze pe încă nenăscutul după trup Isus, a săltat în pântecele Elisabetei. Nu este uimitor?

În privința acestui lucru, teologul Matthew Polle spunea: „Mișcarea pruncului în pântecele mamei sale . . . nu este ceva neobișnuit . . . însă fără îndoială această mișcare era mai mult decât una de natură obișnuită.” Este foarte posibil ca Elisabeta să îl fi simțit pe Ioan lovind și mișcându-i-se în pântece și înainte, însă nu în modul acesta, niciodată astfel. Ceea ce a fost realizat la nivelul pântecelui său a fost o închinare; ea se poate asemăna cu cea realizată de către regele David în 2 Samuel 6:14, ce „juca din răsputeri înaintea Domnului”, având însă loc în pântecele Elisabetei! În momentul respectiv, prin Duhul Sfânt ea și-a dat seama de cauza mișcării pruncului. Ea a conștientizat că se afla în prezența Domnului, Fiul lui Dumnezeu, Mesia și Răscumpărătorul.

Astfel, ea a strigat cu glas tare: „Cum de mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?” Îmi place cum traduce acest verset versiunea Bibliei „New English Translation”: „Și cine sunt eu ca maica Domnului meu să vină la mine?”

De fiecare dată când citesc despre această întâmplare sunt mișcat până la lacrimi. Îți poți imagina ce trebuie să fi simțit Elisabeta când a realizat în prezența cui se afla, când Duhul Sfânt i-a descoperit: „El este, este aici; Domnul și Mântuitorul tău este aici în pântecele verișoarei tale!”? Toate acestea îmi amintesc de Simeon, care, văzându-L pe Isus, a avut onoarea de a ține pruncul Mesia în brațele sale, spunând: „Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit‑o să fie, înaintea tuturor popoarelor” (Luca 2:30-31).

În experimentarea prezenței lui Isus suntem cuprinși de o bucurie fără margini. În ea se găsește plinătate, pace, veselie ce ne face dornici de a sărbători aducând laude dintr-o inimă curată și netulburată. Legăturile sunt rupte, înălțimile sunt îndepărtate, au loc vindecări, întunericul este alungat iar cel ostenit primește odihnă. Nimic din lume nu se poate compara cu aceasta! În calitate de credincioși, trăim zilnic această realitate.

Mă rog ca fiecare dintre noi să-și amintească să nu piardă din a experimenta uimire, evlavie și bucurie în trăirea fiecărei clipe în prezența Domnului prin Duhul Sfânt ce Își face sălaș în noi. Mă rog ca niciodată să nu luăm prezența Sa ca pe ceva meritat, și să primim zilnic o proaspătă re-umplere cu Duhul Său.

Precum Fecioara Maria a făcut de-a lungul sarcinii sale, noi ducem prezența lui Dumnezeu în interiorul nostru oriunde mergem. Ducem darul neprețuit al lui Dumnezeu în noi, un dar pe care cu toții am fost însărcinați să îl împărtășim lumii din jurul nostru! Deci, ce faci cu el? Ce se întâmplă când intri într-o încăpere? Cum reacționează oamenii când te întâlnesc, când îți aud vocea? Este prezența tangibilă a Domnului evidentă lor? Strălucește Lumina lumii prin viața ta sau ai acoperit-o și ascuns-o?

Prieteni, pe măsură ce ne apropriem de Crăciun, o sărbătoare în care luminițe festive împodobesc orașele în care locuim, mă rog ca noi, cei ce purtăm prezența Răscumpărătorului, să luminăm mult mai puternic lumina lui Hristos, astfel încât lumea „să vadă faptele noastre bune și să‑L slăvească pe Tatăl nostru Care este în ceruri” (Matei 5:16).