Leviticul 13:4-23 - Compare All Versions

Împărtășește

Dacă pe pielea trupului va fi o pată albă care nu se arată mai adâncă decât pielea și dacă părul nu s-a făcut alb, preotul să închidă șapte zile pe cel cu rana. A șaptea zi, preotul să-l cerceteze iarăși. Dacă i se pare că rana a stat pe loc și nu s-a întins pe piele, preotul să-l închidă a doua oară încă șapte zile. Preotul să-l cerceteze a doua oară în ziua a șaptea. Dacă rana a mai scăzut și nu s-a întins pe piele, preotul va spune că omul acesta este curat: este o pecingine; el să-și spele hainele, și va fi curat. Dar, dacă pecinginea s-a întins pe piele după ce s-a arătat el preotului și după ce acesta l-a declarat curat, să se mai supună încă o dată cercetării preotului. Preotul îl va cerceta. Dacă pecinginea s-a întins pe piele, preotul îl va declara necurat: este lepră. Când se va arăta o rană de lepră pe un om, să fie adus la preot. Preotul să-l cerceteze. Și, dacă are pe piele o umflătură albă, dacă umflătura aceasta a făcut ca părul să albească și în umflătură este și o urmă de carne vie, atunci pe pielea trupului omului acestuia este o lepră învechită: preotul să-l declare necurat. Să nu-l închidă, căci este necurat. Dacă lepra va face o spuzeală pe piele și va acoperi toată pielea celui cu rana, din cap până în picioare, pretutindeni pe unde-și va arunca preotul privirile, preotul să-l cerceteze și, dacă va vedea că lepra a acoperit tot trupul, să declare curat pe cel cu rana; fiindcă s-a făcut toată albă, el este curat. Dar, în ziua când se va vedea în el carne vie, va fi necurat; când preotul va vedea carnea vie, să-l declare necurat: carnea vie este necurată, este lepră. Dacă se schimbă carnea vie și se face albă, să se ducă la preot; preotul să-l cerceteze și, dacă rana s-a făcut albă, preotul să declare curat pe cel cu rana: el este curat. Când un om va avea pe pielea trupului său o bubă care a fost tămăduită, și pe locul unde era buba se va arăta o umflătură albă sau o pată de un alb roșiatic, omul acela să se arate preotului. Preotul să-l cerceteze. Dacă pata pare mai adâncă decât pielea și dacă părul s-a făcut alb, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră, care a dat în bubă. Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adâncă decât pielea și că a mai scăzut, să închidă pe omul acela șapte zile. Dacă s-a întins pata pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră. Dar, dacă pata a rămas pe loc și nu s-a întins, este semnul rănii uscate, unde a fost buba; preotul să-l declare curat.

Dar, dacă pata este albă pe pielea trupului său și nu este mai adâncă decât pielea, iar părul nu s-a făcut alb, atunci preotul să-l închidă pe cel ce are rana șapte zile. În a șaptea zi, preotul să se uite la el. Dacă i se va părea că rana a stat pe loc și nu s-a întins pe piele, atunci preotul să-l închidă încă șapte zile. În ziua a șaptea preotul să se uite la el a doua oară, iar dacă rana a mai scăzut și nu s-a întins pe piele, atunci preotul să-l declare curat, căci este doar o erupție. El să-și spele hainele și va fi curat. Dacă erupția se întinde pe piele, după ce omul s-a arătat preotului pentru curățirea lui, el va trebui să vină din nou înaintea preotului. Preotul să se uite, și dacă erupția s-a întins pe piele, preotul să-l declare necurat, căci are o rană infecțioasă. Dacă cineva are o rană infecțioasă, să fie adus la preot. Preotul să se uite, și dacă pe piele este o umflătură albă care a făcut ca și părul să devină alb, iar în umflătură este și o urmă de carne vie, atunci pe pielea trupului acelui om se află o rană infecțioasă veche. Preotul să-l declare necurat; să nu-l închidă, pentru că este necurat. Dar dacă rana infecțioasă erupe pe piele și acoperă toată pielea, din creștet până în tălpi, pretutindeni pe unde se uită preotul, acesta să se uite, iar dacă rana infecțioasă i-a acoperit tot trupul, atunci va trebui să-l declare curat pe cel ce are rana. El este curat deoarece toată rana s-a făcut albă. Dacă însă mai apare vreo urmă de carne vie pe el, va fi necurat. Preotul să se uite la carnea vie și să-l declare necurat. Carnea vie este necurată, pentru că este o rană infecțioasă. Dacă însă carnea cea vie se va schimba și va deveni albă, el trebuie să vină la preot. Preotul să se uite la el, iar dacă rana s-a făcut albă, atunci preotul să-l declare curat pe cel ce are rana. El este curat. Dacă cineva are pe pielea trupului său o bubă care s-a vindecat, iar pe locul unde era buba apare o umflătură albă sau o pată de un alb-roșiatic, omul acela să se arate preotului. Preotul să se uite, iar dacă pata este mai adâncă decât pielea și dacă părul s-a făcut alb, preotul să-l declare necurat; este o rană infecțioasă care a erupt în bubă. Dar, dacă preotul se uită la ea și părul nu este alb, iar pata nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, preotul să-l închidă șapte zile. Dacă, în cele din urmă, se întinde pe piele, preotul să-l declare necurat; este o rană infecțioasă. Dar, dacă pata rămâne într-un loc și nu se întinde, atunci este vorba de cicatricea bubei; preotul să-l declare curat.

Dar dacă pata de pe pielea corpului lui este albă și nu se prezintă mai adâncă decât pielea, iar părul din ea nu s-a albit, preotul să izoleze șapte zile pe omul care are acea rană. În a șaptea zi, preotul trebuie să îl analizeze; și dacă va constata că rana a rămas așa cum a fost și nu s-a extins pe piele, să îl mai țină izolat șapte zile. În a șaptea zi, preotul să îl analizeze din nou. Dacă rana a mai scăzut și nu s-a extins pe piele, preotul să îl declare curat. A fost doar o erupție. Acel om să își spele hainele; și apoi va fi curat. Dacă erupția se extinde pe piele după ce omul s-a prezentat în fața preotului pentru a fi declarat curat, trebuie să vină din nou înaintea preotului. Acesta să îl analizeze; și dacă erupția s-a extins pe piele, preotul să îl declare necurat, pentru că (în mod evident,) are lepră. Dacă cineva are o rană de lepră, să fie adus la preot. Acesta să îl analizeze. Dacă are pe piele o umflătură albă în care părul s-a albit și prezintă o urmă de rană deschisă, atunci pe acea zonă a corpului acelui om este o lepră veche. Preotul să îl declare necurat. Să nu îl țină izolat (pentru teste), pentru că este deja necurat! Dar este posibil ca ceva asemănător cu lepra să erupă pe toată pielea corpului de la cap până la picioare; și preotul constată că ea există oriunde se uită el. Atunci să îl analizeze; și dacă presupusa lepră i-a acoperit tot corpul, trebuie să îl declare curat pe cel care are acea erupție. El este curat; pentru că toată erupția s-a albit. Dar dacă mai apare vreo urmă de rană deschisă pe el, va fi necurat. Preotul să analizeze rana deschisă și să îl declare necurat. Rana lui deschisă este necurată, pentru că este lepră! Dacă o rană deschisă se face albă, el trebuie să vină la preot. Acesta să îl analizeze; și dacă rana s-a albit, atunci preotul să îl declare curat pe cel care o are. El este curat. Este posibil ca cineva să aibă pe pielea corpului lui o bubă care ulterior se vindecă. Dacă pe locul unde fusese buba apare o umflătură albă sau o pată colorată alb-roșiatic, acel om să se prezinte înaintea preotului. Acesta să îl analizeze; iar dacă pata se prezintă mai adâncă decât pielea și dacă părul din ea s-a albit, să îl declare necurat. Aceasta este o rană de lepră care a erupt în (fosta) bubă. Dar dacă preotul o analizează și constată că părul din ea nu este alb, iar pata nu se prezintă mai adâncă decât pielea, ci s-a diminuat, să izoleze acel om șapte zile. Dacă acea rană se extinde apoi pe piele, preotul să îl declare necurat: este o rană produsă de lepră. Dar dacă pata rămâne într-un loc și nu se extinde, atunci este doar cicatricea bubei. În acest caz, preotul să îl declare curat.

Dacă pata strălucitoare este albă în pielea cărnii lui și la vedere nu este mai adâncă decât pielea și părul ei nu este schimbat în alb, atunci preotul să îl închidă pe cel cu rana, șapte zile; Și preotul să se uite la el în ziua a șaptea; și, iată, dacă rana înaintea ochilor săi este neschimbată și rana nu se întinde pe piele, atunci preotul să îl mai închidă șapte zile; Și preotul să se uite la el din nou în a șaptea zi; și, iată, dacă rana s-a întunecat puțin și rana nu s-a întins pe piele, preotul să îl declare curat, este doar o crustă; iar el să își spele hainele și să fie curat. Dar dacă crusta se întinde mult în piele, după ce a fost văzut de preot, pentru curățirea lui, să fie văzut de preot din nou; Și dacă preotul vede că, iată, crusta se întinde în piele, atunci preotul să îl declare necurat, aceasta este lepră. Când rana de lepră este într-un bărbat, el să fie adus la preot; Și preotul să se uite la el; și, iată, dacă umflătura este albă în piele și a schimbat părul în alb și este carne proaspăt vie în umflătură, Aceasta este o lepră veche în pielea cărnii lui, și preotul să îl declare necurat și să nu îl închidă, pentru că este necurat. Și dacă lepra se întinde mult pe piele și lepra acoperă toată pielea celui ce are rana, de la cap până în talpa piciorului său, oriunde privește preotul; Atunci preotul să cerceteze; și, iată, dacă lepra i-a acoperit toată carnea, să îl declare curat pe cel ce are rana; totul s-a schimbat în alb, el este curat. Dar când apare pe el carne vie să fie necurat. Și preotul să se uite la carnea vie și să îl declare a fi necurat, căci carnea vie este necurată; aceasta este lepră. Sau dacă se schimbă din nou carnea vie și este schimbată în alb, să vină la preot. Și preotul să se uite la el; și, iată, dacă rana este schimbată în alb, atunci preotul să declare curat pe cel ce are rana, el este curat; Și carnea, în care era o ulcerație în pielea ei, dacă s-a vindecat, Și dacă în locul ulcerației este o umflătură albă, sau o pată strălucitoare sau albă și cumva roșiatică, și aceasta să fie arătată preotului; Și dacă, după ce preotul o vede, iată, este la vedere mai adâncă decât pielea, și părul ei este schimbat în alb, atunci preotul să îl declare necurat, aceasta este o rană de lepră izbucnită din ulcerație. Dar dacă preotul se uită la ea și, iată, nu sunt peri albi în ea și dacă nu este mai adâncă decât pielea, dar este cumva întunecată, atunci preotul să îl închidă șapte zile; Și dacă aceasta se întinde mult pe piele, atunci preotul să îl declare necurat, aceasta este o rană. Dar dacă pata strălucitoare rămâne la locul ei și nu se întinde, aceasta este o ulcerație inflamată; și preotul să îl declare curat.

Dacă pe pielea trupului său este o pată albă, înfățișarea rănii nu este mai adâncă decât pielea și părul nu s-a făcut alb, preotul să-l închidă șapte zile pe cel cu rana. Preotul să o cerceteze în ziua a șaptea. Dacă i se pare că rana a stat pe loc și nu s-a întins pe piele, preotul să-l închidă a doua oară șapte zile. Preotul să o cerceteze a doua oară în ziua a șaptea. Dacă rana a mai scăzut și nu s-a întins pe piele, preotul să-l declare curat: este o pecingine; să-și spele hainele, și va fi curat. Dar, dacă pecinginea s-a întins mai departe pe piele după ce i s-a arătat preotului pentru curățirea sa, să i se arate preotului a doua oară. Preotul să cerceteze rana. Dacă pecinginea s-a întins pe piele, preotul să-l declare necurat: este lepră. Dacă rana de lepră este pe un om, să fie adus la preot. Preotul să cerceteze rana. Dacă este pe piele o umflătură albă care a făcut părul să se albească, iar în umflătură este și o urmă de carne vie, pe pielea trupului lui este o lepră învechită. Preotul să-l declare necurat. Să nu-l închidă, căci este necurat. Dacă izbucnește lepra pe piele și acoperă toată pielea celui cu rana, din cap până în picioare, cât va cuprinde preotul cu privirea, preotul să cerceteze rana și, dacă lepra i-a acoperit tot trupul, să-l declare curat pe cel acoperit de rană; dacă s-a făcut toată albă, este curat. Dar, în ziua când va apărea în rană carne vie, el va fi necurat; când preotul va vedea carnea vie, să-l declare necurat. Carnea vie este necurată, iar el este lepros. Dacă se schimbă carnea vie și se face albă, să se ducă la preot; preotul să o cerceteze și, dacă rana s-a făcut albă, să-l declare curat pe cel cu rana: este curat. Dacă pe trupul cuiva este, pe piele, o bubă ce a fost vindecată, iar pe locul bubei este o umflătură albă sau o pată de un alb roșiatic, omul acela să i se arate preotului. Preotul să cerceteze buba. Dacă înfățișarea ei este mai adâncă decât pielea și părul ei s-a făcut alb, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră care s-a transformat în bubă. Dacă preotul cercetează buba și vede că nu este păr alb în ea, că nu este mai adâncă decât pielea și că a mai scăzut, preotul să-l închidă șapte zile. Dacă pata s-a întins mai departe pe piele, preotul să-l declare necurat: este lepră. Dar, dacă pata a rămas pe loc și nu s-a întins, este cicatricea bubei: preotul să-l declare curat.

Dacă pe pielea trupului va fi o pată albă care nu se arată mai adâncă decât pielea și dacă părul nu s-a făcut alb, preotul să-l închidă șapte zile pe cel cu rana. A șaptea zi, preotul să-l cerceteze iarăși. Dacă i se pare că rana a stat pe loc și nu s-a întins pe piele, preotul să-l închidă a doua oară încă șapte zile. Preotul să-l cerceteze a doua oară în ziua a șaptea. Dacă rana a mai scăzut și nu s-a întins pe piele, preotul va spune că omul acesta este curat: este o pecingine; el să-și spele hainele, și va fi curat. Dar dacă pecinginea s-a întins pe piele după ce i s-a arătat el preotului și după ce acesta l-a declarat curat, să se mai supună încă o dată cercetării preotului. Preotul îl va cerceta. Dacă pecinginea s-a întins pe piele, preotul îl va declara necurat: este lepră. Când se va arăta o rană de lepră pe un om, să-l aducă la preot. Preotul să-l cerceteze și, dacă are pe piele o umflătură albă, dacă umflătura aceasta a făcut ca părul să albească și în umflătură este și o urmă de carne vie, atunci pe pielea trupului omului acestuia este o lepră învechită: preotul să-l declare necurat. Să nu-l închidă, căci este necurat. Dacă lepra va face o spuzeală pe piele și va acoperi toată pielea celui cu rana, din cap până în picioare, pretutindeni pe unde-și va arunca preotul privirile, preotul să-l cerceteze și, dacă va vedea că lepra a acoperit tot trupul, să-l declare curat pe cel cu rana; fiindcă s-a făcut toată albă, el este curat. Dar, în ziua când se va vedea în el carne vie, va fi necurat; când preotul va vedea carnea vie, să-l declare necurat: carnea vie este necurată, este lepră. Dacă se schimbă carnea vie și se face albă, să se ducă la preot; preotul să-l cerceteze și, dacă rana s-a făcut albă, preotul să-l declare curat pe cel cu rana: este curat. Când un om va avea pe pielea trupului său o bubă care a fost tămăduită și pe locul unde era buba se va arăta o umflătură albă sau o pată de un alb roșiatic, omul acela să i se arate preotului. Preotul să-l cerceteze. Dacă pata pare mai adâncă decât pielea și dacă părul s-a făcut alb, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră care a dat în bubă. Dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, că ea nu este mai adâncă decât pielea și că a mai scăzut, să-l închidă pe omul acela șapte zile. Dacă s-a întins pata pe piele, preotul să-l declare necurat: este o rană de lepră. Dar dacă pata a rămas pe loc și nu s-a întins, este semnul rănii uscate unde a fost buba; preotul să-l declare curat.

Dacă pata intensă pe pielea trupului este albă și nu pare mai adâncă decât pielea și părul nu a devenit alb, atunci preotul să-l izoleze [pe cel cu] rana timp de șapte zile. În ziua a șaptea să-l vadă preotul: dacă, în ochii lui, rana stă pe loc și rana pe piele nu s-a întins, preotul să-l izoleze a doua oară timp de șapte zile! În ziua a șaptea să-l vadă preotul a doua oară: dacă rana este palidă și nu s-a întins pe piele, preotul să-l declare curat: aceasta este o eczemă. Să-și spele hainele și va fi curat! Dar dacă eczema s-a întins pe piele după ce s-a arătat el preotului și după ce l-a declarat curat, să se arate din nou preotului. Preotul să-l vadă. Dacă eczema s-a întins pe piele, preotul să-l declare impur: este lepră. Când apare o rană de lepră pe un om, să fie adus la preot! Preotul să-l vadă. Și dacă are pe piele o umflătură albă, dacă umflătura aceasta a făcut ca părul să se albească, dacă în umflătură crește carne vie, atunci pe pielea trupului său este lepră învechită: preotul să-l declare impur; să nu-l izoleze, căci este impur! Dacă lepra se răspândește pe piele și acoperă toată pielea cu rana, din cap până în picioare, oriunde s-ar uita preotul, preotul să-l vadă; și dacă vede că lepra a acoperit tot trupul lui, să-l declare curat pe cel cu rana: fiindcă a devenit toată albă, el este curat. Dar în ziua când se va vedea în el carne vie, va fi impur. Când preotul va vedea carnea vie, să-l declare impur: carnea vie este impură, este lepră. Dacă se schimbă carnea vie și devine albă, să vină la preot; Preotul să-l vadă. Dacă rana a devenit albă, preotul să-l declare pur pe cel cu rana: el este pur. Dacă cineva a avut pe piele un furuncul și i s-a vindecat și pe locul unde era furunculul iese o umflătură albă sau o pată intensă alb-roșiatică, să se arate preotului. Preotul să-l vadă! Dacă [pata] apare mai adâncă decât pielea și dacă părul a devenit alb, preotul să-l declare impur: este o rană de lepră care a erupt în furuncul. Preotul să-l vadă și, dacă nu este în ea păr alb și nu este mai adâncă decât pielea și este palidă, preotul să-l izoleze timp de șapte zile! Dacă s-a întins pe piele, preotul să-l declare impur: este o rană. Dar dacă pata a rămas pe loc și nu s-a întins, este cicatricea furunculului. Preotul să-l declare pur!

Dar dacă rana cercetată De către preot, nu se-arată Că-n piele s-ar fi adâncit Și dacă părul nu-i albit, O săptămână-nchis să fie Omul rănit. Când o să vie A șaptea zi, preotul are Să facă, iar, o cercetare; Și dacă i se va părea Că, pe loc, rana ar ședea – Deci dacă ea nu a crescut Și de asemeni, n-a scăzut – Îl va închide pe om, iar, O săptămână. Așadar, A șaptea zi, apoi, el are A face-o nouă cercetare, Iar dacă rana n-a crescut – Ci dimpotrivă, a scăzut – Va declara că e curat Omul pe cari l-a cercetat. Dacă pecinginea s-a-ntins Și-n juru-i, piele a cuprins – După ce omul, drept curat, A fost, de preot, declarat – Va trebui, de voie bună, În urmă, ca să se supună, La cercetări, încă odată. Deci rana fi-va cercetată, Din nou, de preot. De s-a-ntins Pecinginea și a cuprins Pielea din jur, e declarat Omul acela, necurat, Pentru că rana s-a vădit A fi de lepră, negreșit. Dacă pe cineva, apare Rana de lepră, omul are Să fie, de îndată, dus Și-n fața preotului, pus. Acesta îl va cerceta Și dacă el va constata Că omului i-a apărut O umflătură ce-a făcut Ca păr și piele să se-albească – Pe-al ei cuprins – și să vădească, În ea, urmă de carne vie, Atuncea trebuie să știe Că acel om a dobândit O lepră care s-a-nvechit. Preotul este obligat Să îl declare necurat. Să nu-l închidă așadar, Căci nu mai este necesar Acum, pentru că s-a vădit Că necurat e, negreșit. Dar este altă socoteală, Când lepra face o spuzeală, Acoperind, cu-a ei culoare – Din cap și până la picioare – Pielea celui ce-i bănuit Cum că, de lepră, e lovit. La preot, se va arăta, Și-acesta îl va cerceta; Iar dacă a descoperit Că lepra a acoperit Tot trupul celui cercetat, Să îl declare-apoi, curat. Fiindcă pielea-i s-a albit, El, drept curat, e socotit. Dar când găsită o să-i fie, Având pe piele, carne vie, Omul acela, necurat, Va fi, de preot, declarat, Căci carnea vie-i necurată Și prin ea, lepra se arătă. Dacă se schimbă carnea vie Și iarăși, albă o să fie, La preot, să se-nfățișeze. Acesta să îl cerceteze, Iar dacă preotu-a văzut Că rana, albă, s-a făcut, Să îl declare, imediat, Pe omu-acela, drept curat. Dacă pe piele-i răsărită O bubă ce-i tămăduită Apoi, și-n locul ei apare O pată albă la culoare – Sau de un alb mai colorat Cu roșu – omul, imediat, La preot, să se-nfățișeze. Acesta să îl cerceteze. De-n piele s-a mai adâncit Pata, iar părul s-a albit, El trebuie să îl declare Drept necurat, pentru că are Rană de lepră-n buba lui. Dacă culoarea părului – În acea pată – n-a albit, Dacă ea nu s-a adâncit În piele, ci a mai scăzut Față de cum, la început, Fusese pata arătată, Omul să fie-nchis, îndată Și singur, astfel, să rămână El, vreme de o săptămână. Dacă cumva, pata s-a-ntins Și-n juru-i, piele a cuprins, De preot, fi-va declarat Omul acela, necurat. Dar dacă pata nu s-a-ntins Și-n juru-i, piele, n-a cuprins, E semnul unei răni, uscată, În locu-n care-a fost aflată Buba, iar omul, drept curat, Va fi, de preot, declarat.