Leviticul 10:3-20 - Compare All Versions

Împărtășește

Moise a zis lui Aaron: „Aceasta este ce a spus Domnul când a zis: ‘Voi fi sfințit de cei ce se apropie de Mine și voi fi proslăvit în fața întregului popor.’” Aaron a tăcut. Și Moise a chemat pe Mișael și Elțafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, și le-a zis: „Apropiați-vă, scoateți pe frații voștri din Sfântul Locaș și duceți-i afară din tabără.” Ei s-au apropiat și i-au scos afară din tabără, îmbrăcați în tunicile lor, cum zisese Moise. Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar și lui Itamar, fiii lui Aaron: „Să nu vă descoperiți capetele și să nu vă rupeți hainele, ca nu cumva să muriți și să Se mânie Domnul împotriva întregii adunări. Lăsați pe frații voștri, pe toată casa lui Israel, să plângă arderea care a venit de la Domnul. Voi să nu ieșiți din ușa cortului întâlnirii, ca să nu muriți, căci untdelemnul ungerii Domnului este peste voi.” Ei au făcut cum zisese Moise. Domnul a vorbit lui Aaron și a zis: „Tu și fiii tăi împreună cu tine să nu beți vin, nici băutură amețitoare când veți intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriți: aceasta va fi o lege veșnică printre urmașii voștri, ca să puteți deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce este curat, și să puteți învăța pe copiii lui Israel toate legile pe care li le-a dat Domnul prin Moise.” Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar și lui Itamar, cei doi fii care mai rămăseseră lui Aaron: „Luați partea din darul de mâncare rămasă din jertfele mistuite de foc înaintea Domnului și mâncați-o fără aluat lângă altar, căci este un lucru preasfânt. S-o mâncați într-un loc sfânt; acesta este dreptul tău și dreptul fiilor tăi, ca parte din darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului, căci așa mi-a fost poruncit. Să mâncați, de asemenea, într-un loc curat, tu, fiii tăi și fiicele tale împreună cu tine, pieptul care a fost legănat într-o parte și alta și spata care a fost adusă ca jertfă prin ridicare, căci ele vă sunt date, ca un drept cuvenit ție și ca un drept cuvenit fiilor tăi, din jertfele de mulțumire ale copiilor lui Israel. Împreună cu grăsimile rânduite să fie mistuite de foc, ei vor aduce spata adusă ca jertfă prin ridicare și pieptul care se leagănă într-o parte și alta înaintea Domnului; ele vor fi ale tale și ale fiilor tăi împreună cu tine, printr-o lege veșnică, așa cum a poruncit Domnul.” Moise a căutat țapul adus ca jertfă de ispășire și iată că fusese ars. Atunci s-a mâniat pe Eleazar și Itamar, fiii care mai rămăseseră lui Aaron, și a zis: „Pentru ce n-ați mâncat jertfa de ispășire într-un loc sfânt? Ea este un lucru preasfânt, și Domnul v-a dat-o ca să purtați nelegiuirea adunării și să faceți ispășire pentru ea înaintea Domnului. Iată că sângele jertfei n-a fost dus înăuntrul Sfântului Locaș; trebuia s-o mâncați în Sfântul Locaș, cum am poruncit.” Aaron a răspuns lui Moise: „Iată, ei și-au adus azi jertfa de ispășire și arderea-de-tot înaintea Domnului și, după cele ce mi s-au întâmplat, dacă aș fi mâncat azi jertfa de ispășire, ar fi fost bine oare înaintea Domnului?” Moise a auzit și a fost mulțumit cu aceste cuvinte.

Moise i-a zis lui Aaron: „Aceasta este ceea ce a vrut DOMNUL să spună atunci când a zis: «În mijlocul celor ce se apropie de Mine Mă voi arăta sfânt și înaintea întregului popor voi fi glorificat»“. Aaron a tăcut. Moise i-a chemat pe Mișael și pe Elțafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, și le-a zis: „Apropiați-vă, luați-i pe frații voștri dinaintea Lăcașului și duceți-i în afara taberei“. Ei au venit și i-au dus pe fiii lui Aaron afară din tabără, îmbrăcați în tunicile lor, așa cum poruncise Moise. După aceea, Moise le-a zis lui Aaron și fiilor săi, Elazar și Itamar: „Să nu vă descoperiți capetele și să nu vă sfâșiați veșmintele, ca nu cumva să muriți și El să Se mânie pe toată adunarea. Lăsați-i pe frații voștri, toată Casa lui Israel, să-i jelească pe cei ce au fost arși de focul DOMNULUI. Să nu ieșiți dincolo de intrarea în Cortul Întâlnirii ca să nu muriți, căci uleiul pentru ungere, uleiul DOMNULUI, este peste voi“. Ei au făcut așa cum le-a poruncit Moise. DOMNUL i-a vorbit lui Aaron, zicând: „Nici tu și nici fiii tăi să nu beți vin sau băutură tare când veți intra în Cortul Întâlnirii, ca să nu muriți. Aceasta este o hotărâre veșnică de-a lungul generațiilor voastre, ca să faceți deosebire între ce este sfânt și ce este obișnuit, între ce este curat și ce este necurat și să-i învățați pe fiii lui Israel toate hotărârile pe care li le-a dat DOMNUL prin Moise“. Moise le-a zis lui Aaron și fiilor care i-au mai rămas acestuia, Elazar și Itamar: „Luați darul de mâncare rămas de la jertfele mistuite de foc pentru DOMNUL și mâncați-l nedospit lângă altar, căci este preasfânt. Să-l mâncați într-un loc sfânt. El este dreptul cuvenit ție și dreptul cuvenit fiilor tăi din jertfele mistuite de foc pentru DOMNUL, căci așa mi s-a poruncit. Dar pieptul adus prin legănare și spata adusă drept contribuție să le mâncați într-un loc curat, atât tu, cât și fiii tăi și fiicele tale împreună cu tine, căci ele v-au fost date, ca un drept cuvenit ție și ca un drept cuvenit fiilor tăi, din jertfele de pace ale fiilor lui Israel. Spata adusă drept contribuție și pieptul jertfei legănate să fie aduse împreună cu grăsimea jertfelor mistuite de foc și să fie legănate înaintea DOMNULUI ca jertfă legănată; ele vor fi ale tale și ale fiilor tăi printr-o hotărâre veșnică, așa cum a poruncit DOMNUL“. Apoi Moise a căutat cu atenție țapul jertfei pentru păcat, dar iată că acesta fusese ars. El s-a mâniat pe Elazar și pe Itamar, fiii care-i mai rămăseseră lui Aaron, și le-a zis: „De ce n-ați mâncat jertfa pentru păcat în Lăcaș? Căci aceasta este preasfântă și Dumnezeu v-a dat-o vouă ca să purtați nelegiuirea adunării și să faceți ispășire pentru ei înaintea DOMNULUI. Iată, sângele ei nici n-a fost adus în Locul Sfânt! Trebuia s-o mâncați în Lăcaș, așa cum am poruncit!“. Aaron i-a zis lui Moise: „Iată, ei au adus astăzi jertfa pentru păcatul lor, precum și arderea-de-tot înaintea DOMNULUI și totuși aceste lucruri au venit peste mine. Dacă aș fi mâncat azi jertfa pentru păcat, ar fi fost oare bine în ochii DOMNULUI?“. Când a auzit Moise aceste cuvinte, a fost mulțumit.

Apoi Moise i-a zis lui Aaron: „Ai ocazia să înțelegi acum ce a vrut Iahve să spună atunci când a zis: «Voi demonstra ce înseamnă că sunt sfânt, între cei care se apropie de Mine; și Mă voi glorifica înaintea întregului popor.»” Aaron a tăcut. Moise i-a chemat pe Mișael și pe Elțafan care erau fiii lui Uziel – unchiul lui Aaron; și le-a zis: „Apropiați-vă, luați-vă rudele din fața Locului sfânt și duceți-le într-un alt loc, în exteriorul taberei.” Ei au venit și i-au dus pe fiii lui Aaron în exteriorul taberei, îmbrăcați în hainele lor lungi, așa cum poruncise Moise. Apoi Moise le-a zis lui Aaron și celorlalți doi fii ai lui, numiți Elazar și Itamar: „Să nu vă descoperiți capetele și să nu vă sfâșiați hainele; pentru că veți muri; și Iahve se va mânia pe toată adunarea. Lăsați-i pe frații voștri, adică pe toți ceilalți urmași ai lui Israel, să îi jelească pe aceia care au fost distruși de focul lui Iahve. Să nu treceți dincolo de intrarea în Cortul Întâlnirii, ca să nu muriți; pentru că uleiul pentru ungere – acel ulei al lui Iahve – este peste voi.” Ei au făcut așa cum le-a poruncit Moise. Iahve i-a zis lui Aaron: „Nici tu și nici fiii tăi să nu beți vin sau băutură alcoolică atunci când veți intra în Cortul Întâlnirii. Altfel, veți fi pedepsiți cu moartea. Aceasta este o poruncă valabilă permanent pentru toate generațiile (voastre). Să faceți distincție între ce este sfânt și ce este obișnuit, între ce este curat și ce este necurat; și să îi instruiți pe israelieni cu privire la toate poruncile pe care Iahve li le-a dat prin Moise.” Moise le-a zis lui Aaron și fiilor care îi mai rămăseseră și care se numeau Elazar și Itamar: „Luați darul de mâncare rămas de la sacrificiile consumate de foc pentru Iahve și mâncați-l fără fermenți lângă altar; pentru că este un dar foarte sfânt. Să îl mâncați într-un loc sfânt. El este dreptul vostru și al fiilor voștri din sacrificiile consumate de foc pentru Iahve. Așa mi s-a poruncit că trebuie să procedați. Dar atât pieptul sacrificiului legănat cât și spata adusă ca sacrificiu prin ridicare, trebuie să le mâncați într-un loc curat. Să procedați așa voi, fiii voștri și fiicele voastre; pentru că ele v-au fost date vouă și urmașilor voștri din sacrificiile de pace ale israelienilor. Spata adusă ca sacrificiu prin ridicare și pieptul sacrificiului legănat, să fie aduse împreună cu grăsimea sacrificiilor consumate de foc; și să fie prezentate înaintea lui Iahve ca sacrificiu legănat. Ele vor fi ale tale și ale urmașilor tăi pentru totdeauna, așa cum a poruncit Iahve.” Apoi Moise a căutat cu atenție țapul sacrificiului pentru păcat; dar acesta fusese ars. El s-a mâniat pe Elazar și pe Itamar, adică pe fiii care îi mai rămăseseră lui Aaron; și le-a zis: „De ce nu ați mâncat sacrificiul pentru păcat în Locul Sfânt? Acest sacrificiu este foarte sfânt! Dumnezeu v-a dat vouă sarcina să purtați vina adunării și să faceți achitare pentru ea înaintea Lui! Constat că sângele care o reprezintă, nici nu a fost adus în Locul Sfânt! Trebuia să mâncați înăuntru, așa cum am poruncit!” Aaron i-a zis lui Moise: „Ei au adus astăzi sacrificiul pentru păcatul lor, ca și arderea integrală înaintea lui Iahve; și totuși, acele greșeli au fost în dauna mea! Dacă aș fi mâncat astăzi sacrificiul pentru păcat, aș mai fi fost plăcut în ochii lui Iahve?” Când a auzit Moise aceste cuvinte, a fost satisfăcut.

Atunci Moise i-a spus lui Aaron: Aceasta este ceea ce DOMNUL a vorbit, spunând: Eu voi fi sfințit în cei ce se apropie de mine și înaintea întregului popor eu voi fi glorificat. Și Aaron a tăcut. Și Moise a chemat pe Mișael și Elițafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, și le-a spus: Apropiați-vă, duceți pe frații voștri de dinaintea sanctuarului, afară din tabără. Astfel s-au apropiat și i-au dus în tunicile lor, afară din tabără; precum spusese Moise. Și Moise i-a zis lui Aaron și lui Eleazar și lui Itamar, fiii săi: Nu vă descoperiți capetele, nici nu vă sfâșiați hainele, ca nu cumva să muriți și ca nu cumva să vină furie peste tot poporul; ci lăsați pe frații voștri, întreaga casă a lui Israel, să plângă arderea pe care DOMNUL a aprins-o. Și să nu ieșiți de la ușa tabernacolului întâlnirii ca nu cumva să muriți, pentru că untdelemnul ungerii DOMNULUI este peste voi. Și ei au făcut conform cuvântului lui Moise. Și DOMNUL i-a vorbit lui Aaron, zicând: Să nu bei nici vin nici băutură tare, nici tu, nici fiii tăi cu tine, când intrați în tabernacolul întâlnirii, ca să nu muriți, acesta să fie un statut pentru totdeauna, prin toate generațiile voastre; Și ca să puteți deosebi între ce este sfânt și ce nu este sfânt și între ce este curat și ce nu este curat. Și să îi învățați pe copiii lui Israel toate statutele pe care DOMNUL le-a spus prin mâna lui Moise. Și Moise i-a vorbit lui Aaron și lui Eleazar și lui Itamar, fiii săi care rămăseseră: Luați darul de mâncare care rămâne din ofrandele DOMNULUI făcute prin foc și mâncați-l fără dospeală lângă altar, pentru că acesta este preasfânt. Și mâncați-l în locul sfânt, deoarece este dreptul tău și dreptul fiilor tăi, din sacrificiile făcute prin foc DOMNULUI, pentru că așa mi s-a poruncit. Și pieptul legănat și spata săltată să le mâncați într-un loc curat; tu și fiii tăi și fiicele tale cu tine, pentru că acestea sunt dreptul tău și dreptul fiilor tăi, care sunt date din sacrificiile ofrandelor de pace ale copiilor lui Israel. Spata săltată și pieptul legănat să le aducă împreună cu ofrandele făcute prin foc din grăsime, ca să le legene ca ofrandă legănată înaintea DOMNULUI; și aceasta să fie a ta și a fiilor tăi cu tine, printr-un statut veșnic; precum DOMNUL a poruncit. Și Moise a căutat cu atenție țapul ofrandei pentru păcat și, iată, acesta era ars, și s-a mâniat pe Eleazar și Itamar, fiii lui Aaron, care rămăseseră în viață, spunând: De ce nu ați mâncat ofranda pentru păcat în locul sfânt, văzând că aceasta este preasfântă și că Dumnezeu v-a dat-o ca să purtați nelegiuirea adunării, pentru a face ispășire pentru ei înaintea DOMNULUI? Iată, sângele lui nu a fost adus înăuntrul locului sfânt; voi într-adevăr trebuia să o fi mâncat în locul sfânt, precum am poruncit. Și Aaron i-a vorbit lui Moise: Iată, astăzi ei și-au oferit ofranda pentru păcat și ofranda lor arsă înaintea DOMNULUI; și astfel de lucruri mi s-au întâmplat; și dacă aș fi mâncat ofranda de păcat astăzi, ar fi fost acceptată aceasta înaintea ochilor DOMNULUI? Și când Moise a auzit aceasta, a fost mulțumit.

Moise i-a zis lui Aaron: „Nu degeaba a vorbit DOMNUL astfel: «Voi fi sfințit prin cei ce se apropie de Mine și voi fi slăvit în fața întregului popor.»” Aaron tăcea. Moise i-a chemat pe Mișael și pe Elțafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, și le-a zis: „Apropiați-vă, duceți-i pe frații voștri din Sfântul Lăcaș în afara taberei!” Ei s-au apropiat și i-au dus, așa cum erau îmbrăcați în tunicile lor, în afara taberei, cum zisese Moise. Moise le-a zis lui Aaron, lui Eleazar și lui Itamar, fiii lui: „Să nu vă lăsați capul neîngrijit și să nu vă rupeți hainele, ca nu cumva să muriți și Dumnezeu să Se mânie împotriva întregii adunări. Frații voștri și toată casa lui Israel, ei să plângă arderea care a venit de la DOMNUL. Voi să nu treceți dincolo de intrarea în Cortul Întâlnirii, ca nu cumva să muriți, căci untdelemnul ungerii DOMNULUI este peste voi.” Ei au făcut după cuvântul lui Moise. DOMNUL i-a vorbit lui Aaron astfel: „Vin sau băutură amețitoare să nu beți când veți intra în Cortul Întâlnirii, nici tu și nici fiii tăi care sunt cu tine, ca să nu muriți: aceasta va fi o rânduială veșnică pentru urmașii voștri, ca să puteți deosebi ce este sfânt de ce este profan și ce este necurat de ce este curat și să-i puteți învăța pe fiii lui Israel toate rânduielile pe care DOMNUL i le-a dat prin viu grai lui Moise.” Moise le-a vorbit lui Aaron, lui Eleazar și lui Itamar, cei doi fii care îi mai rămăseseră lui Aaron: „Luați ofranda-din-cereale rămasă din jertfele mistuite de foc aduse DOMNULUI și mâncați-o cu azime lângă altar, căci este un lucru preasfânt! Să o mâncați într-un loc sfânt; acesta este dreptul tău și dreptul fiilor tăi, ca parte din jertfele mistuite de foc aduse DOMNULUI, căci așa mi-a fost poruncit. Pieptul legănat și spata ridicată să le mâncați într-un loc curat, atât tu, cât și fiii tăi și fiicele tale împreună cu tine, căci sunt dreptul tău și al fiilor tăi din jertfele-de-pace ale fiilor lui Israel. Spata ridicată și pieptul legănat să fie aduse împreună cu grăsimea oferită în jertfele mistuite de foc; să fie legănate ca dar înaintea DOMNULUI; ele să fie ale tale și ale fiilor tăi împreună cu tine printr-o rânduială veșnică, după cum a poruncit DOMNUL.” Moise a căutat țapul adus ca jertfă-pentru-păcat și iată că fusese ars. Atunci s-a mâniat pe Eleazar și pe Itamar, fiii care îi mai rămăseseră lui Aaron, și le-a zis: „De ce n-ați mâncat jertfa-pentru-păcat într-un loc sfânt? Ea este un lucru preasfânt, și Dumnezeu v-a dat-o ca să înlăturați vina adunării și să faceți ispășire pentru ea înaintea DOMNULUI. Iată, sângele jertfei n-a fost dus înăuntrul Sfântului Lăcaș; trebuia s-o mâncați în Sfântul Lăcaș, cum am poruncit.” Aaron i-a vorbit lui Moise: „Iată, ei și-au adus azi jertfa-pentru-păcat și arderea-de-tot înaintea DOMNULUI și, după toate câte mi s-au întâmplat, dacă aș fi mâncat azi jertfa-pentru-păcat, ar fi fost mulțumit DOMNUL?” Moise a auzit și a fost mulțumit.

Moise i-a zis lui Aaron: „Aceasta este ce a spus Domnul când a zis: «Voi fi sfințit de cei ce se apropie de Mine și voi fi proslăvit în fața întregului popor.»” Aaron a tăcut. Și Moise i-a chemat pe Mișael și Elțafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, și le-a zis: „Apropiați-vă, scoateți-i pe frații voștri din Sfântul Locaș și duceți-i afară din tabără!” Ei s-au apropiat și i-au scos afară din tabără, îmbrăcați în tunicile lor, cum zisese Moise. Moise le-a zis lui Aaron, lui Eleazar și lui Itamar, fiii lui Aaron: „Să nu vă descoperiți capetele și să nu vă rupeți hainele, ca nu cumva să muriți și să Se mânie Domnul împotriva întregii adunări. Lăsați-i pe frații voștri, pe toată casa lui Israel, să plângă arderea care a venit de la Domnul! Voi să nu ieșiți de la ușa Cortului Întâlnirii, ca să nu muriți, căci untdelemnul ungerii Domnului este peste voi.” Ei au făcut cum zisese Moise. Domnul i-a vorbit lui Aaron și i-a zis: „Tu și fiii tăi împreună cu tine să nu beți vin, nici băutură amețitoare când veți intra în Cortul Întâlnirii, ca să nu muriți: aceasta va fi o lege veșnică printre urmașii voștri, ca să puteți deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce este curat și să-i puteți învăța pe copiii lui Israel toate legile pe care li le-a dat Domnul prin Moise.” Moise le-a zis lui Aaron, lui Eleazar și lui Itamar, cei doi fii care îi mai rămăseseră lui Aaron: „Luați partea din darul de mâncare rămasă din jertfele mistuite de foc înaintea Domnului și mâncați-o fără aluat lângă altar, căci este un lucru preasfânt! S-o mâncați într-un loc sfânt; acesta este dreptul tău și dreptul fiilor tăi, ca parte din darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului, căci așa mi-a fost poruncit. Să mâncați, de asemenea, într-un loc curat, tu, fiii tăi și fiicele tale împreună cu tine pieptul care a fost legănat într-o parte și alta și spata care a fost adusă ca jertfă prin ridicare, căci ele vă sunt date ca un drept cuvenit ție și ca un drept cuvenit fiilor tăi, din jertfele de mulțumire ale copiilor lui Israel. Împreună cu grăsimile rânduite să fie mistuite de foc, ei vor aduce spata adusă ca jertfă prin ridicare și pieptul care se leagănă într-o parte și alta înaintea Domnului; ele vor fi ale tale și ale fiilor tăi împreună cu tine printr-o lege veșnică, așa cum a poruncit Domnul.” Moise a căutat țapul adus ca jertfă de ispășire și iată că fusese ars. Atunci s-a mâniat pe Eleazar și Itamar, fiii care îi mai rămăseseră lui Aaron, și le-a zis: „Pentru ce n-ați mâncat jertfa de ispășire într-un loc sfânt? Ea este un lucru preasfânt, și Domnul v-a dat-o ca să purtați nelegiuirea adunării și să faceți ispășire pentru ea înaintea Domnului. Iată că sângele jertfei n-a fost dus înăuntrul Sfântului Locaș; trebuia s-o mâncați în Sfântul Locaș, cum am poruncit.” Aaron i-a răspuns lui Moise: „Iată, ei și-au adus azi jertfa de ispășire și arderea-de-tot înaintea Domnului și, după cele ce mi s-au întâmplat, dacă aș fi mâncat azi jertfa de ispășire, ar fi fost bine oare înaintea Domnului?” Moise a auzit și a fost mulțumit cu aceste cuvinte.

Moise i-a zis lui Aaròn: „Aceasta este ceea ce a spus Domnul: «În cei ce se apropie, de mine voi fi sfințit și în fața întregului popor, voi fi preamărit»”. Și Aaròn a tăcut. Moise i-a chemat pe Mișaél și Elțafán, fiii lui Uziél, unchiul lui Aaròn, și le-a zis: „Veniți și luați-i pe frații voștri din sanctuar și duceți-i afară din tabără!”. Ei au venit și i-au dus afară din tabără îmbrăcați în tunicile lor, cum le zisese Moise. Moise le-a zis lui Aaròn, lui Eleazár și lui Itamár, fiii săi: „Să nu vă descoperiți capetele și să nu vă rupeți hainele, ca să nu muriți și să nu se mânie [Domnul] împotriva întregii adunări, ci frații voștri, toată casa lui Israél, să plângă nenorocirea care a venit de la Domnul! De la ușa cortului întâlnirii să nu ieșiți, ca să nu muriți; căci untdelemnul ungerii Domnului este peste voi”. Ei au făcut cum le-a spus Moise. Domnul i-a vorbit lui Aaròn: „Vin și băutură tare să nu bei nici tu, nici fiii tăi care sunt cu tine când veți intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriți: aceasta este o lege veșnică, din generație în generație ca să deosebiți între ceea ce este sfânt și ce nu este sfânt, între ceea ce este impur și ceea ce este pur și să-i învățați pe fiii lui Israél toate hotărârile pe care vi le-a spus Domnul prin Moise”. Moise le-a zis lui Aaròn, lui Eleazár și lui Itamár, fiii lui care rămăseseră: „Luați ofranda rămasă din jertfele prin foc aduse Domnului și mâncați-o nedospită lângă altar, căci este un lucru preasfânt! S-o mâncați într-un loc sfânt; aceasta este partea ta și partea fiilor tăi din jertfele prin foc aduse Domnului, căci așa mi-a fost poruncit. Pieptul darului legănat și spata darului ridicat să le mâncați într-un loc pur, tu și fiii tăi și fiicele tale care sunt cu tine, întrucât le-am dat ca parte pentru tine și pentru fiii tăi din jertfele de împăcare ale fiilor lui Israél! Spata darului ridicat și pieptul darului legănat împreună cu jertfele de grăsime oferite prin foc să le aducă legănate ca dar legănat Domnului, ca să fie pentru tine și pentru fiii tăi care sunt cu tine! Este hotărâre veșnică, după cum a poruncit Domnul”. Moise a căutat țapul jertfei pentru păcat: și iată că fusese ars! Atunci s-a mâniat pe Eleazár și Itamár, fiii lui Aaròn care rămăseseră și a zis: „Pentru ce nu ați mâncat jertfa pentru păcat într-un loc sfânt? Ea este un lucru preasfânt și [Domnul] v-a dat-o ca să purtați vinovăția adunării și să faceți ispășire pentru ea înaintea Domnului. Iată că sângele jertfei n-a fost adus înăuntrul sanctuarului. Trebuia s-o mâncați în sanctuar, așa cum am poruncit”. Aaròn i-a zis lui Moise: „Iată, ei au adus azi jertfa lor pentru păcat și arderea lor de tot înaintea Domnului; și, după cele întâmplate mie, dacă aș fi mâncat azi jertfa pentru păcat, ar fi fost bine oare înaintea Domnului?”. Moise a auzit și a fost plăcut în ochii săi [lucrul acesta].

Către Aron – fratele lui – Moise a zis: „Al Domnului Cuvânt, acum, s-a împlinit, Căci El a spus: „Voi fi sfințit De către-acela care vine Să se apropie de Mine Și proslăvit am să fiu Eu, În fața la poporul Meu.” Aron, când aste le-a văzut, N-a zis nimic, doar a tăcut. Moise-a chemat, atunci, la el, Pe Elțafan și Mișael. Aceștia au venit îndată; Pe Uziel îl aveau tată, Cari, lui Aron, precum se știe, Unchi se vădise să îi fie. Moise le-a zis: „V-apropiați! Pe frații voștri, să-i luați, Căci au pierit și nu mai sânt! Luați-i din locașul sfânt Și scoateți-i, pe amândoi, Afar’ din tabără apoi.” Atunci, ei s-au apropiat, Pe cei doi morți i-au ridicat Și-au mers, afară, de i-au dus, Spre a-mplini ce li s-a spus. Pe ei, tunici, ei au avut, Așa cum Moise le-a cerut. Cu fii săi – cu Eleazar, Și-asemeni și cu Itamar – Era Aron, când a venit Moise, la el, și le-a vorbit: „Acum, să nu vă dezveliți Voi, capetele! Vă păziți, Să nu rupeți haine, cumva, Ca să nu piară cineva, Căci nu vreau – din cauza voastră – Pe toată adunarea noastră, Să se mânie Dumnezeu. Deci ascultați de sfatul meu: Voi trebuie, pe-ai voștri frați, Deoparte, ca să îi lăsați Și-n al lui Israel popor, Să plângă toți, arderea lor, Cari, de la Domnul, a venit. Căci nu vă este-ngăduit, Cortul, ca să îl părăsiți, Ca nu cumva, voi să pieriți. Uleiul, pentru ungeri sfinte, E peste voi! Luați aminte, Că-i untdelemnul Domnului!” Ei s-au ținut de vorba lui Și-ntocmai, au îndeplinit, Ceea ce Moise a dorit. Către Aron, Domnul a zis: „Să știi că nu vă e permis – Nici ție și de-asemenea, Nici fiilor tăi – de a bea Vinuri, defel; sau vreo licoare Sau băuturi amețitoare Atuncea când o să intrați, În cort. Deci seama să luați Și, tot mereu, atenți să fiți, Dacă nu vreți ca să pieriți! Această lege – pentru voi, Și pentru cei care, apoi, Pe urma voastră au să vie – Veșnică trebuie să fie! Numai așa, voi o să fiți, În stare, să deosebiți Un lucru care este sfânt, De celelalte ce nu sânt, Și ceea ce este curat, De ceea ce e întinat. Numai așa – în acest fel – Puteți, pe ai lui Israel Copii, să-i învățați apoi, Aceste legi, pe care voi, Chiar de la Domnul le-ați primit Și cari, prin Moise, v-au venit.” Moise a mai vorbit apoi, Cu-Aron, precum și cu cei doi Copii rămași – cu Eliazar Și cu-al său frate, Itamar – Și-a zis, privind la fiecare: „Parte, din darul de mâncare – Din jertfele ce sunt menite A fi de flăcări mistuite – Voi trebuie să vă luați, Pe care-apoi să o mâncați Făr-aluat, lângă altar. Să știți că aste părți de dar, Din jertfele Domnului sânt, Iar darul e lucru prea sfânt. Când partea voastră o mâncați, Într-un loc sfânt, voiesc să stați. Ea este dreptul tău – să știi – Precum și-al alor tăi copii, Din darurile de mâncare Pe cari le-aduce fiecare, Lui Dumnezeu, și-n fața Lui Arse-s de para focului. Acum eu, iată, v-am vorbit Și-am spus ce mi s-a poruncit. Darul care vă este dat, Mâncați-l într-un loc curat. Să îl mănânci cu-ai tăi copii – Cu fii, cu fete – și să știi Că vouă, pieptul, vă e dat, Ca pe un dar ce-i legănat, Precum și spata dreaptă care Luată e, prin ridicare. Toate acestea sunt luate Și vouă, ca un dar, vi-s date. Ăst drept, ție ți se cuvine Și-apoi, fiilor tăi, prin tine. El trebuie a fi luat, Din jertfele pe cari le-a dat Poporu-ntreg, lui Dumnezeu, Spre mulțumire, tot mereu. Grăsimile ce-s rânduite A fi de flăcări mistuite, Să le-nsoțească fiecare Cu jertfa lui pentru mâncare – Cu spata deci – și ne-apărat, Cu pieptul, ca dar legănat. Acestea, a găsit cu cale, Chiar Domnul, a fi ale tale Și-a fiilor tăi, totodată; Căci El vi le-a dat vouă, iată, Ca ale voastre doar să fie, De-acum și până-n veșnicie, Prin lege, cum mi-a poruncit, Pe munte, sus, când mi-a vorbit.” Moise, apoi, a căutat Țapul care fusese dat Ca jertfă pentru ispășit. Zadarnic: nu l-a mai găsit, Căci ars a fost țapul acel. Văzând că nu-l găsește, el S-a mâniat pe Eliazar Și-asemeni și pe Itamar. Plin de furie, i-a-ntrebat: „Oare de ce nu ați mâncat Voi, jertfa pentru ispășit, Într-un loc sfânt, cum am vorbit? Lucrul acesta e prea sfânt Și dat vă este, pe pământ, De Dumnezeu, ca să luați, Astfel, prin el, și să purtați Nelegiuirile pe care Le face-ntreaga adunare, Căci voi doar faceți ispășire, Pentru orice nelegiuire – Sau vină a poporului – Mereu, în fața Domnului. Iată dar, că nu ați luat Sângele jertfei! N-ați intrat Nici în locașul sfânt apoi, Cu sângele acesta! Voi, Cu toți, trebuia să intrați Și în locașul sfânt să stați, Până când carnea jertfei dată, Ar fi putut a fi mâncată, Așa precum v-am poruncit!” Aron, atuncea, a vorbit: „Ei și-au adus – căci aveau știre – Jertfele lor de ispășire, Precum și arderea de tot, În fața Domnului. Nu pot Să știu, acum, dacă e bine – După ce s-a-ntâmplat cu mine, După tot ceea ce-am pățit – Dacă mai este nimerit Să fi mâncat, cu bună știre, Azi, jertfa pentru ispășire. De-aceea, te-ntreb frățioare: Crezi tu că era bine oare, Ca să mănânc, în fața Lui – Adică-n fața Domnului?” Când aste vorbe-a auzit Moise, pe loc, s-a mulțumit, Pentru că a luat aminte Plăcându-i ale lui cuvinte.