Matei 27:1-56

Când s-a făcut dimineață, toți preoții de seamă și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare. După ce L-au legat, L-au dus și L-au dat în mâna dregătorului [Ponțiu] Pilat. Atunci, Iuda, cel care L-a vândut, văzând că Isus a fost osândit, s-a căit, le-a înapoiat cei treizeci de arginți preoților de seamă și bătrânilor și a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat!” „Ce ne pasă nouă? E treaba ta”, i-au răspuns ei. Iuda a aruncat arginții în Templu, apoi a ieșit, s-a dus și s-a spânzurat. Preoții de seamă au luat arginții și au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preț de sânge.” Și după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei Ogorul Olarului, pentru înmormântarea străinilor. De aceea ogorul acela se numește până astăzi Ogorul Sângelui. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin profetul Ieremia, care zice: „ Am luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care îl hotărâseră unii dintre fiii lui Israel, și i-am dat pe Ogorul Olarului, după cum mi-a poruncit Domnul.” Isus a fost adus înaintea dregătorului, care L-a întrebat: „Ești tu Regele iudeilor?” „Tu însuți o spui”, i-a răspuns Isus. Dar la învinuirile preoților de seamă și ale bătrânilor nu a răspuns nimic. Atunci, Pilat I-a zis: „Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva ta?” Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, așa că dregătorul se mira foarte mult. La fiecare sărbătoare, dregătorul obișnuia să elibereze mulțimii un întemnițat pe care-l cerea ea. Pe atunci aveau un întemnițat vestit, pe nume Isus Barabba. Când s-au adunat, Pilat le-a zis: „Pe cine vreți să vi-l eliberez: pe Isus Barabba sau pe Isus numit Hristos?” Căci știa că din invidie Îl dăduseră în mâna lui. Pe când stătea Pilat pe scaunul de judecată, soția lui a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic de-a face cu dreptul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.” Însă preoții de seamă și bătrânii au înduplecat mulțimile să-l ceară pe Barabba, iar pe Isus să-L dea pieirii. Dregătorul le-a răspuns: „Pe care dintre cei doi vreți să vi-l eliberez?” „Pe Barabba”, au răspuns ei. Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus care se numește Hristos?” „Să fie răstignit”, i-au răspuns cu toții. Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige și mai tare: „Să fie răstignit!” Văzând că nu o scoate la capăt, ci mai degrabă se face tulburare, Pilat a luat apă, s-a spălat pe mâini înaintea mulțimii și a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele [dreptului] acestuia. E treaba voastră.” Și tot poporul a răspuns: „Sângele lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!” Atunci, Pilat l-a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască, L-a dat să fie răstignit. Soldații dregătorului L-au dus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul Lui toată cohorta. L-au dezbrăcat și L-au acoperit cu o mantie stacojie. Au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap și I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui și își băteau joc de El zicând: „Plecăciune, rege al iudeilor!” Îl scuipau, îi luau trestia și-L loveau peste cap. După ce și-au bătut joc de El, L-au dezbrăcat de mantie, L-au îmbrăcat în hainele Lui și L-au dus să-L răstignească. Pe când ieșeau, au găsit un om din Cirene, numit Simon, pe care l-au silit să-I poarte crucea. Când au ajuns la locul numit Golgota, care înseamnă „Locul căpățânii”, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere ; dar când l-a gustat, n-a vrut să bea. După ce L-au răstignit, au împărțit între ei hainele Lui, trăgând la sorți, [ca să se împlinească ce fusese spus prin profet: Și-au împărțit hainele Mele între ei, și pentru veșmântul Meu au tras la sorți ]. Apoi s-au așezat și-L păzeau acolo. Și I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, regele iudeilor.” Împreună cu El au mai fost răstigniți doi tâlhari: unul la dreapta și altul la stânga. Trecătorii Îi aruncau blasfemii, clătinau din cap și ziceau: „Tu, care dărâmi Templul și-l zidești la loc în trei zile, izbăvește-te pe tine, dacă ești Fiul lui Dumnezeu, și coboară de pe cruce!” Preoții de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, Îl luau în râs și ziceau: „Pe alții i-a izbăvit, dar pe sine nu se poate izbăvi! Este regele lui Israel, să coboare acum de pe cruce și vom crede în el! S-a încrezut în Dumnezeu, să-l scape acum, dacă găsește plăcere în el. Doar a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»” La fel Îl ocărau și tâlharii răstigniți împreună cu El. De la ceasul al șaselea s-a făcut întuneric în toată țara până la ceasul al nouălea. Pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „ Elí, Elí, lemá sabahtáni? ”, care înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” Unii din cei ce stăteau acolo, când L-au auzit, au zis: „Îl cheamă pe Ilie!” Și îndată, unul dintre ei a alergat, a luat un burete, l-a umplut cu oțet , l-a pus într-o trestie și I l-a dat să bea . Dar ceilalți ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-l izbăvească!” Isus a strigat din nou cu glas tare, apoi Și-a dat duhul. Și iată, catapeteasma Templului s-a despicat în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au înviat. Ei au ieșit din morminte după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și li s-au arătat multora. Centurionul și cei care-L păzeau pe Isus împreună cu el, văzând cutremurul și cele petrecute, s-au înspăimântat foarte tare și au zis: „Cu adevărat, Acesta era Fiul lui Dumnezeu!” Erau acolo și multe femei, care priveau de departe; ele Îl urmaseră pe Isus din Galileea, slujindu-I. Între ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iosif, și mama fiilor lui Zebedei.