Evrei 6:3-8

Dacă ne lasă Dumnezeu, Vom face lucru-acesta greu. Cei care fost-au luminați Și au primit – dragii mei frați – Darul ceresc, dat pe pământ, Pătrunși fiind de Duhul Sfânt – Gustând Cuvântul bun, mereu, Cari este al lui Dumnezeu, Precum și-acea putere care Doar veacul viitor o are – Iar după-aceea, s-a văzut, Cum că, la urmă, au căzut, Cu neputință e – să știți – Să fie, iarăși, înnoiți Și-aduși la pocăință dar, Pentru că ei răstignesc iar, Pe-al Tatălui Fiu – negreșit – Dându-L a fi batjocorit. Când un pământ e adăpat De ploaia care l-a udat Adeseori, și a rodit O iarbă ce le-a folosit Acelora cari l-au lucrat, El este binecuvântat De către bunul Dumnezeu. Dar dacă el va da mereu – Udat fiind – doar mărăcini – Pe-ntinsul său – sau numai spini, Are să fie lepădat, Pentru că este blestemat, Și va ajunge acel loc, În urmă, să i se dea foc.