În paralel
6
1Într-o (altă) zi – destinată Sabatului – Isus trecea prin lanurile de grâu împreună cu discipolii Săi. Aceștia smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile și le mâncau (boabele). 2Atunci unii dintre farisei le-au zis: „De ce faceți ce nu este permis într-o zi de Sabat?” 3Isus le-a răspuns: „Oare nu ați citit ce a făcut David împreună cu aceia care au fost cu el atunci când erau flămânzi? 4A intrat în casa lui Dumnezeu, a luat pâinile care erau oferite lui Iahve și le-a mâncat împreună cu ei, deși numai preoților le era permis să le mănânce.” 5Apoi le-a zis: „Fiul Omului este Suveran chiar și în ce privește Sabatul!” 6În altă zi de Sabat, Isus intrase în sinagogă și învăța (pe cei adunați acolo). Între cei prezenți era un om care avea mâna dreaptă deformată de paralizie. 7Învățătorii legii (mozaice) Îl urmăreau pe Isus ca să Îl acuze în cazul în care l-ar fi vindecat în acea zi de Sabat. 8Dar El care le cunoștea intenția, s-a adresat omului cu mâna paralizată, zicându-i: „Ridică-te și stai la mijloc!” El a făcut așa cum i s-a cerut. 9Iar Isus le-a zis: „Am o întrebare: Ce este permis să faci în ziua Sabatului – ceva bun, sau ceva rău? Să salvezi o viață, sau să o distrugi?” 10Apoi S-a uitat la toți cei care erau în jurul Lui și a zis acelui om: „Întinde-ți mâna!” El a făcut cum i s-a cerut; și mâna i-a devenit sănătoasă ca cealaltă. 11Dar ei au fost foarte intrigați și discutau despre ce ar putea să Îi facă lui Isus. 12În acele zile, Isus S-a dus pe munte să Se roage. Acolo a stat toată noaptea rugându-Se lui Dumnezeu. 13Când s-a făcut ziuă, Și-a chemat discipolii și a ales doisprezece dintre ei, numindu-i apostoli. Aceștia sunt următorii: 14Simon, pe care l-a numit și Petru; Andrei, fratele lui (Simon); Iacov; Ioan; Filip; Bartolomeu; 15Matei; Toma; Iacov – fiul lui Alfeu; Simon, supranumit Zilotul; 16Iuda – fiul lui Iacov; Iuda Iscarioteanul – cel care a devenit trădător. 17A coborât cu ei și a ajuns într-o câmpie unde (mai) erau mulți (alți) discipoli de-ai Săi și o mare mulțime de oameni. Aceștia veniseră ca să Îl asculte și ca să fie vindecați de bolile lor. Ei proveneau din toate zonele Iudeeii, din Ierusalim și din jurul Tirului și al Sidonului. 18Cei posedați și chinuiți de demoni, erau vindecați; 19iar ceilalți (bolnavi) intenționau să Îl atingă, pentru că din El ieșea o forță care îi vindeca pe toți. 20Isus a privit spre discipolii Săi și le-a zis: „Să știți că voi, cei săraci, sunteți grupul oamenilor fericiți; pentru că Regatul lui Dumnezeu este al vostru! 21Fiind flămânzi acum, sunteți (totuși) fericiți; pentru că veți fi săturați. Cei care plângeți acum, sunteți (tot) niște oameni fericiți; pentru că (în viitor) veți râde. 22Veți fi fericiți atunci când oamenii vă vor urî, vă vor expulza dintre ei, vă vor jigni și vă vor defăima din cauza Fiului Omului. 23Când se va întâmpla așa, să vă bucurați și să săriți de veselie având în vedere marea recompensă care vă așteaptă în cer. La fel a procedat și generația strămoșilor lor cu profeții. 24Dar vai de voi, bogaților, pentru că deja v-ați primit aici recompensa! 25Vai de voi care acum sunteți sătui; pentru că voi veți (deveni) flămânzi. Vai (și) de voi care râdeți acum; pentru că veți ajunge să plângeți! 26Va fi vai de voi și atunci când toți oamenii vor avea doar laude la adresa voastră! La fel au procedat și strămoșii voștri cu falșii profeți… 27Dar mă adresez vouă, care Mă ascultați: iubiți-vă dușmanii; faceți bine celor care vă urăsc; 28binecuvântați pe cei care vă blestemă și rugați-vă pentru cei care se comportă rău cu voi, chinuindu-vă. 29Când te lovește cineva peste un obraz, întoarce-i-l și pe celălalt. Iar dacă cineva îți ia haina (cu forța), nu te opune să îi lași și cămașa. 30Dă celui care îți cere și nu pretinde să îți fie date înapoi lucrurile care ți-au fost luate (abuziv). 31Comportați-vă exact așa cum ați prefera să se comporte ceilalți oameni cu voi. 32Dacă iubiți (numai) pe cei care vă iubesc, oare la ce recompensă vă mai așteptați? Chiar și păcătoșii manifestă iubire față de cei care îi iubesc. 33Dacă faceți (și voi) bine (doar) celor care vă fac bine, ce recompensă mai așteptați? Așa procedează (chiar) și păcătoșii! 34Iar dacă oferiți ceva sub formă de împrumut cu speranța recuperării datoriei, oare la ce recompensă vă mai așteptați? Păcătoșii procedează la fel, pretinzând înapoi ce au împrumutat cuiva. 35Dar voi iubiți-vă dușmanii, faceți bine (semenilor) și împrumutați fără a mai spera că datornicii vor restitui datoria. Astfel, recompensa voastră va fi mare și veți fi fiii Celui Foarte Înalt, care este bun (chiar) și cu cei nerecunoscători și răi. 36Deci fiți și voi la fel de buni ca Tatăl vostru. 37Să nu faceți evaluări de pe o poziție ca cea de judecător; și astfel nici voi nu veți fi judecați în acest mod. Nu condamnați; și (în consecință) nu veți fi condamnați. Iertați; și veți fi (la rândul vostru) iertați. 38Dați; și veți primi (apoi) o cantitate mult mai mare care vă va depăși așteptările; pentru că vi se va da în conformitate cu unitatea de măsură folosită de voi atunci când dăruiți altora.” 39Le-a spus apoi și următoarea parabolă: „Poate oare un orb să conducă (bine) pe un altul tot orb? Nu! Vor cădea amândoi în(tr-o) groapă… 40Discipolul nu poate fi superior (în pregătire) învățătorului lui; ci după ce și-a însușit cunoștințele corespunzătoare, este la nivelul învățătorului. 41Cum se explică faptul că vezi așchia pe care o are în ochi fratele tău, în timp ce nu vezi bârna din propriul tău ochi? 42Cum poți să spui fratelui tău: «Permite-mi să îți scot așchia din ochi.», când tu ai o bârnă în al tău?! Ipocritule, scoate întâi bârna din ochiul tău; și apoi vei vedea clar să scoți așchia din ochiul semenului tău! 43Este imposibil ca un pom bun să facă fructe rele sau unul rău să producă fructe bune. 44Orice pom bun se recunoaște după fructele pe care le produce. Spinii nu produc smochine și nici mărăcinii nu au ca fruct struguri. 45Omul bun scoate lucruri bune din tezaurul bun al inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din tezaurul rău al inimii lui. Se întâmplă așa, pentru că ce vorbește gura, provine din surplusul inimii! 46De ce vă adresați Mie zicând «Doamne, Doamne!» dacă nu vă conformați cerințelor Mele?! 47Vă voi ilustra cazul celui care vine la Mine și se conformează cuvintelor pe care i le adresez. 48El este ca acel om care atunci când a construit o casă, a săpat adânc și i-a pus temelia pe stâncă. În consecință, când a venit un torent de apă, acea casă nu a putut fi afectată de el, pentru că fusese bine construită. 49Dar cine nu pune în practică ce aude, este ca un om care și-a construit casa direct pe pământ și fără temelie. Când a venit șuvoiul de apă, acea casă a sfârșit printr-o mare prăbușire!”