În paralel
3
1Exista un om care se numea Nicodim. El era un lider al iudeilor și provenea din grupul fariseilor. 2Acesta a venit noaptea la Isus și I-a zis: „Învățătorule, știm că Tu ești venit de la Dumnezeu; pentru că niciun alt învățător nu poate să facă aceste minuni ca Tine, dacă nu este susținut de El!” 3Isus i-a răspuns astfel: „Te asigur că dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Regatul lui Dumnezeu.” 4Nicodim I-a zis: „Cum este posibil ca un om bătrân să se nască încă o dată? Poate oare mama lui să îl nască a doua oară?” 5Isus i-a răspuns: „Să știi că în mod sigur, dacă nu se naște cineva din apă și din Spirit, nu poate să intre în Regatul lui Dumnezeu! 6Ce rezultă din nașterea fizică, este ceva tot fizic; dar nașterea din Spirit se referă la ceva spiritual. 7Nu te mira că ți-am zis «Trebuie să vă nașteți din nou!». 8Când bate vântul, îi auzi sunetul fără să știi de unde a plecat și unde va ajunge. La fel (de misterioasă) este și nașterea cuiva din Spirit.” 9Nicodim I-a zis: „Cum este posibil așa ceva?” 10Isus i-a răspuns: „Tu, care ești rabin în Israel, nu înțelegi aceste lucruri? 11Te asigur că noi vorbim bazați pe ce cunoaștem și facem declarații cu privire la ce am văzut; dar voi nu acceptați (ca adevărate) aceste declarații. 12Dacă v-am vorbit despre lucruri de pe pământ și nu credeți, oare cum veți reuși să credeți atunci când vă voi vorbi despre cele cerești? 13Nimeni nu a urcat în cer, cu excepția Celui care a coborât de-acolo – Mă refer la Fiul Omului. 14Acesta trebuie să fie înălțat exact cum a ridicat Moise șarpele în deșert; 15pentru ca oricine crede în El, să aibă viața eternă. 16Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât Și-a oferit unicul Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu moară, ci să aibă viața eternă. 17De fapt, Dumnezeu Și-a trimis Fiul în lume nu ca să o condamne, ci pentru ca ea să fie salvată prin El. 18Oricine crede în El, nu este condamnat; dar cine nu crede, a fost deja condamnat, pentru că nu a crezut în numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. 19Iar această condamnare se bazează pe faptul că din momentul în care a venit Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina. Ei au procedat astfel pentru că faptele lor erau rele. 20Oricine comite răul, urăște Lumina și o evită, pentru ca ea să nu îi evidențieze faptele. 21Dar cine lucrează în acord cu adevărul, vine în prezența luminii, ca să i se arate faptele, pentru că ele sunt făcute în (ascultare de) Dumnezeu.” 22Apoi Isus a venit împreună cu discipolii Săi în zona (provinciei) Iudeea. Stătea acolo cu ei și boteza. 23Ioan boteza și el în localitatea Enon, aproape de Salim, pentru că acolo era o zonă cu multă apă, iar oamenii veneau ca să fie botezați. 24Ioan încă nu era în închisoare. 25Între discipolii lui Ioan și un iudeu a existat o dispută pe tema purificării. 26Ei au venit la Ioan și i-au zis: „Învățătorule, să știi că Cel despre care ai făcut acele declarații dincolo de Iordan, botează (și El); și toți oamenii se duc la El!” 27Răspunzând, Ioan le-a zis: „Nimeni nu poate beneficia decât de oferta care îi vine din cer! 28Voi personal ați auzit când am declarat că nu sunt eu Cristos, ci (doar) un reprezentant al Său. 29Cine are mireasă, este mire; iar prietenul mirelui este plin de bucurie atunci când îi aude vocea. Eu experimentez o astfel de bucurie; și ea este totală. 30Popularitatea Lui trebuie să crească, iar a mea să se diminueze! 31Cel care vine din cer, este superior tuturor (în cunoaștere); iar înțelegerea celui care este de pe pământ se limitează la lucrurile de pe pământ. Vă vorbesc despre Acela care este superior tuturor. 32El face declarații despre ce a văzut și despre ce a auzit; și totuși, nimeni nu acceptă (ca adevărate) aceste declarații. 33Dar cine acceptă declarațiile Lui (Isus), confirmă faptul că Dumnezeu spune adevărul. 34Cel trimis de Dumnezeu, vorbește cuvintele lui Dumnezeu. El Îi oferă Spiritul fără limite. 35Tatăl iubește pe Fiul și a făcut ca toate lucrurile să fie la discreția Lui. 36Cine crede în Fiul, are viața eternă; dar cine nu ascultă de Fiul, nu va vedea viața; ci va rămâne sub amenințarea pedepsei lui Dumnezeu.”