YouVersion
Pictograma căutare

Geneza 31

31
1Iacov a auzit că fiii lui Laban ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru; el și-a însușit toată această bogăție din averea tatălui nostru!” 2Iacov a mai observat că nici atitudinea lui Laban față de el nu mai era aceeași ca altădată. 3Atunci Iahve i-a zis lui Iacov: „Întoarce-te în țara strămoșilor tăi, la rudele tale; și Eu voi fi cu tine.” 4Iacov a trimis pe cineva să le cheme pe Rahela și pe Leea în câmp, unde erau turmele lui. 5Apoi le-a zis: „Văd că atitudinea tatălui vostru față de mine nu mai este ca în trecut. Dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. 6Voi știți că i-am slujit tatălui vostru cu toate forțele mele. 7Totuși, el m-a înșelat și mi-a schimbat recompensa pentru munca mea de zece ori (până acum). Dar Dumnezeu nu i-a permis să îmi facă rău. 8Dacă spunea: «Mieii pestriți vor fi recompensa ta», atunci toate oile fătau miei pestriți; iar când spunea: «Mieii pătați să îți fie plata», toate oile fătau miei pătați. 9Astfel, Dumnezeu a luat turmele tatălui vostru și mi le-a dat mie! 10Odată, când oile erau pregătite să conceapă miei, am avut un vis în care am văzut că berbecii care săreau pe oi erau vărgați, pestriți și cu pete. 11Apoi îngerul lui Dumnezeu m-a chemat pe nume în vis. Eu i-am răspuns «Sunt aici!». 12El mi-a spus: «Privește și observă că toți berbecii care sar pe oi sunt vărgați, pestriți și cu pete. Să știi că se întâmplă așa pentru că am văzut tot ce ți-a făcut Laban. 13Eu sunt Dumnezeul Betelului, unde ai uns o piatră ca stâlp comemorativ și unde Mi-ai făcut un jurământ. Acum pregătește-te, ieși din această țară și întoarce-te în zona ta natală.»” 14Atunci Rahela și Leea i-au răspuns: „Mai există oare vreo moștenire pentru noi în familia tatălui nostru? 15Din moment ce ne-a vândut și apoi a folosit argintul luat pe noi, nu este evident că ne consideră ca fiind niște străine? 16De fapt, toate bogățiile pe care Dumnezeu le-a luat de la tatăl nostru, acum ne aparțin nouă și copiilor noștri. Deci fă tot ce ți-a spus Dumnezeu!” 17Iacov s-a sculat și apoi și-a pus copiii și soțiile pe cămile. 18A luat toate turmele și toate lucrurile pe care le adunase în Padan-Aram, intenționând să meargă în Canaan la tatăl lui numit Isaac. 19În timp ce Laban se dusese să își tundă oile, Rahela a furat zeii tatălui ei. 20Iacov l-a înșelat pe arameul Laban refuzând să îl anunțe că pleacă. 21Și astfel el a fugit cu tot ce avea. S-a sculat, a trecut râul și a mers spre muntele numit Galaad. 22După trei zile, Laban a fost anunțat că Iacov a fugit (de la el). 23Atunci Laban împreună cu rudele lui, l-au urmărit pe Iacov pentru un timp de șapte zile; și l-au ajuns în regiunea muntoasă a Galaadului. 24Dar Dumnezeu i S-a revelat lui Laban noaptea, într-un vis, zicându-i: „Evită să îl ameninți în vreun fel pe Iacov!” 25Când l-a ajuns Laban, Iacov își instalase cortul în zona muntoasă a Galaadului. Iar Laban și-a stabilit tabăra împreună cu rudele lui tot acolo. 26Atunci Laban i-a zis lui Iacov: „Ce ai făcut? M-ai înșelat și mi-ai tratat fiicele ca pe niște ostatice luate în urma unui război… 27De ce ai fugit în secret? De ce m-ai înșelat și nu mi-ai spus nimic? Ți-aș fi permis să pleci cu bucurie, acompaniat de cântece cântate din tamburină și cu lira. 28Nu m-ai lăsat nici măcar să îmi sărut nepoții și fiicele! Te-ai comportat stupid! 29Am forță să îți fac rău. Dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit în noaptea care a trecut, zicând: «Ai grijă să nu îl ameninți cu nimic pe Iacov!» 30Totuși, acum dacă ai plecat pentru că îți era foarte dor de familia tatălui tău, de ce mi-ai furat zeii?” 31Iacov i-a răspuns lui Laban: „Eu am plecat (așa) gândindu-mă cu frică la faptul că vei folosi forța ca să îți iei (înapoi) fiicele de la mine. 32Dar acela la care îți vei găsi zeii, va muri! Caută și ia ce ai la mine în prezența rudelor noastre!” Dar Iacov nu știa că Rahela furase zeii (tatălui ei). 33Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei și în cortul celor două sclave; dar nu a găsit nimic. După ce a ieșit din cortul Leei, a intrat în cortul Rahelei. 34Rahela luase zeii, îi pusese sub șaua cămilei și se așezase deasupra lor. Laban a căutat peste tot în cort, dar nu i-a găsit. 35Rahela i-a zis tatălui ei: „Să nu se supere stăpânul meu pe mine din cauză că nu mă pot ridica în fața ta; pentru că mi se întâmplă acel lucru (periodic) specific femeilor.” El a căutat (peste tot) zeii, dar nu i-a găsit. 36Atunci Iacov s-a mâniat și i-a făcut reproșuri lui Laban, zicându-i: „Care este greșeala mea? Care este păcatul meu, de m-ai urmărit cu atâta insistență? 37Ai căutat prin toate lucrurile mele. Spune dacă ai găsit ceva care îți aparține! Pune-l aici, înaintea rudelor noastre; pentru ca ele să judece între noi doi! 38Am stat la tine douăzeci de ani. Oile și caprele tale nu au rămas sterile; și n-am mâncat berbeci din turma ta. 39Nu ți-am adus animale din turmă sfâșiate de cele sălbatice; ci dacă se întâmpla vreo pagubă, eu personal sufeream pierderea; pentru că cereai despăgubire, indiferent că animalul era furat ziua sau noaptea. 40În timpul zilei mă topeam de căldură, iar noaptea înghețam de frig; și nu puteam să adorm. 41Așa am trăit douăzeci de ani în tabăra ta; ți-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale și șase ani pentru turmă. Dar tu mi-ai schimbat de zece ori recompensa. 42Sunt convins că dacă Dumnezeul tatălui meu – Dumnezeul lui Avraam – Cel de care se teme Isaac, nu ar fi fost cu mine, m-ai fi lăsat acum să plec cu mâinile goale! Dar Dumnezeu a văzut suferința mea și munca grea pe care am făcut-o cu mâinile mele; și astfel, El ți-a făcut reproșuri în noaptea care a trecut!” 43Laban i-a răspuns lui Iacov: „Aceste fete sunt fetele mele; iar copiii (lor) sunt copiii mei. Turmele sunt ale mele! Tot ce vezi îmi aparține. Dar ce pot face eu astăzi pentru aceste fete ale mele sau pentru copiii pe care ele i-au născut? 44Hai să ratificăm un legământ care să fie o dovadă a înțelegerii dintre mine și tine!” 45Atunci Iacov a luat o piatră și a pus-o în poziție verticală, ca un stâlp. 46Laban le-a zis rudelor lui: „Adunați niște pietre!” Ei au adunat pietre; și apoi au făcut din ele o movilă pe care au servit masa. 47Laban a numit-o Iegar-Sahaduta, iar Iacov a numit-o Galed. 48Laban a zis: „Această movilă este astăzi martoră pentru înțelegerea făcută între mine și tine.” Astfel a fost numită Galed. 49Ea a mai fost numită și Mițpa, pentru că el zisese: „Iahve să ne protejeze chiar și atunci când suntem departe unul de celălalt. 50Dacă te vei comporta rău cu fiicele mele sau dacă îți vei lua și alte soții în afară de acestea, să îți amintești că nu a fost nimeni aici ca martor între noi, cu excepția lui Dumnezeu!” 51Laban i-a mai zis lui Iacov: „Privește această movilă și stâlpul pe care l-am așezat între mine și tine! 52Movila și stâlpul sunt martori că nu voi trece de ea la tine ca să îți fac rău și că nici tu nu vei trece de acest stâlp la mine ca să îmi faci rău. 53Doresc ca Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Nahor care este Dumnezeul tatălui lor, să pronunțe verdictul Lui în cazul nostru!” Iacov a jurat pe Cel de care se temea tatăl lui numit Isaac. 54Apoi a oferit ca sacrificiu un animal, pe munte, unde și-a invitat rudele să mănânce. După ce au mâncat, au rămas în acea noapte pe munte. 55A doua zi, dimineața, Laban s-a sculat devreme, și-a sărutat nepoții și fiicele și i-a binecuvântat. Apoi a plecat și s-a întors acasă.

Selectat acum:

Geneza 31: BVA

Evidențiere

Partajează

Copiază

None

Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te

YouVersion folosește cookie-uri pentru a îți personaliza experiența. Prin utilizarea site-ului nostru web, accepți utilizarea cookie-urilor așa cum este descris în Politica noastră de confidențialitate