Luca 22ರಿಂದ ಜನಪ್ರಿಯ ಬೈಬಲ್ ವಚನಗಳು

ಹಂಚಿಕೊಳ್ಳಿ

„Tată, de este cu putință, Acest pahar, de suferință, Îndepărtează-l, de la Mine! Dar nu vreau, voia Mea – știi bine! – Să se-mplinească, ci voiesc, Doar voia Ta, să-nfăptuiesc!”

Eu, pentru tine, M-am rugat, Credința ce ai căpătat, Să nu se piardă, ci ‘napoi – Când vei veni la Domnu-apoi – Să poți ca să îi sprijinești, Pe frați și să îi întărești.”

Pe-o pâine, mâinile, Și-a pus Și, mulțumire, a adus, Lui Dumnezeu. Apoi, o frânse Și, ucenicilor, o-ntinse, Zicând: „Acesta-i trupul Meu, Și, pentru voi, se dă. Mereu, Acest lucru, să-l săvârșiți, Ca astfel, să Mă pomeniți.”

Când au sfârșit ei, de mâncat, Iisus, paharul, a luat, Iar după ce l-a dăruit Discipolilor, le-a vorbit: „Paharu-acesta, pe pământ, Înseamnă un nou legământ, Ce-n al Meu sânge s-a-ntrupat, Căci pentru voi, este vărsat.”

Un chin, de moarte, L-a cuprins; Sudoarea-I care s-a prelins, În picuri mari, s-a prefăcută De sânge, și-apoi a căzut, Peste pământ. S-a tulburat Și, mai fierbinte, S-a rugat.

Cel mare trebuie să știe A fi asemeni celui mic! Din această pricină, vă zic: Acela care cârmuiește, Fie precum cel ce slujește.

Iisus i-a zis: „Adevărat Îți spun, că nu va fi cântat Cocoșul, iar tu, până-n zori, Ai să te lepezi, de trei ori, De Mine, tuturor spunând, Că nu M-ai cunoscut, nicicând.”