YouVersion Logo
Search Icon

Ruth 1

1
1A tempu, ca guvirnava un sulu judici, quannu lu putiri era ’n manu di li judici, cci fu la fami ’ntra la terra. Partiu unu di Bettelemmi di Giuda, pri viaggiari ’ntra lu paisi di Moab, cu la mugghieri e dui figghi.
2Iddu si chiamava Elimelech, e so mugghieri Noemi: e li dui figghi, unu Maalon, e l’ autru Chelion, Efratei di Bettelemmi di Giuda. Ed essennu arrivati ’ntra lu paisi di Moab, si stabileru ddà.
3Elimelech maritu di Noemi muriu: ed idda ristau cu li figghi.
4Li quali si maritaru cu dui Moabiti, di li quali una si chiamava Orfa, e l’ autra Rut. E stettiru ddà deci anni,
5E mureru tutti dui, cioè Maalon e Chelion: e ristau dda donna orfana di li dui figghi e di lu maritu.
6E si smuviu di la terra di Moab pri turnarisinni a lu paisi cu li so dui nori: giacchì avia ’ntisu, ca lu Signuri avia avutu pietà di lu so populu, e cci avia mannatu la pruvidenza.
7Partiu dunca di lu locu di lu so pillegrinaggiu, cu li dui nori: ed essennu in caminu pri turnari a la terra di Giuda,
8Cci dissi: Jitivinni a la casa di li vostri matri, e lu Signuri avissi misericordia di vuautri, comu vuautri l’ avistivu cu li morti e cu mia.
9E vi facissi truvari la paci ’ntra li casi di li mariti, chi vi darà la sorti. E si li vasau. E chiddi jisannu li vuci, accuminzaru a chianciri,
10Ed a diri: Vinirremu cu tia unni li to genti.
11La quali cci rispunniu: Turnativinni, figghi mei; pirchì vinirrissivu cu mia? E chi aju autri figghi ’ntra la me ventri, pri putiri sperari di mia mariti?
12Turnativinni, figghi mei, e jitivinni: iu già sugnu vecchia, nè mi pozzu cchiù maritari. E ancurchì putissi cuncipiri sta notti, e parturiri figghi,
13E si vulissivu aspittari, ca criscissiru, e ca arrivassiru a l’ anni di la pubertà, sarrissivu prima vecchi, ca maritati. Vi pregu, nun lu faciti, o figghi mei: ca la vostra angustia mi pisa cchiù assai, e la manu di lu Signuri s’ è stisa contra di mia.
14Jisati di novu li vuci, turnaru a chianciri: Orfa vasau la soggira, e si nni turnau: Rut si ristau cu la soggira.
15A cui Noemi cci dissi: Eccu ca to cugnata si nni turnau a lu so populu, ed a li soi dei; vatinni cu idda.
16La quali cci rispunniu: Nun mi cuntrariari, pirchì ti lassassi e mi nni jissi: in qualunqui locu jirrai tu, jirrò iu: ed unni starrai tu, starrò puru iu. La to genti sarrà la mia genti, e lu to Diu sarrà lu me Diu.
17Iu murirrò ’ntra la terra, ca ti ricivirrà doppu morta: e ddà ricivirrò la mia sepultura. Chistu ed autru mi fazza lu Signuri, si nudd’ autra cosa ca la morti mi spartirrà di tia.
18Vidennu perciò Noemi, ca Rut cu tanta ostinazioni avia determinatu di jiri cu idda, nun la vosi cuntrariari, nè cchiù persuadirla a turnarisinni unni li soi:
19E parteru ’nsemmula, ed arrivaru a Bettelemmi. Ed essennu trasuti ’ntra la cità, subitu si nni spargiu la vuci: e li fimmini dicevanu: Chista è chidda Noemi.
20La quali cci dissi: Nun mi chiamati Noemi (cioè, bedda); ma chiamatimi Mara (cioè, amara), giacchì l’ Onnipotenti mi culmau d’ amarizza granni.
21Iu niscivi ’nchinata, e lu Signuri m’ arridduciu vacanti. Pirchì dunca mi chiamati Noemi, mentri lu Signuri m’ ha umiliatu, e l’ Onnipotenti m’ ha afflittu?
22Noemi adunca lassau la terra di lu so pillegrinaggiu: e turnau a Bettelemmi cu Rut di Moab so nora, quannu si cuminciavanu a metiri l’orzi.

Currently Selected:

Ruth 1: SCN

Highlight

Share

Copy

None

Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in

YouVersion uses cookies to personalize your experience. By using our website, you accept our use of cookies as described in our Privacy Policy