Matheu 2
2
CAP. II.
1După çe s’ născu Iisusŭ în Bithleemŭ a Iudeilĭeĭ, în ḑilele a amirăluĭ Erodŭ, écă Maghĭ de la rĕsărîtŭ veniră la Ierusalimŭ, ḑicêndaluĭ:
2Iu éste născutŭlu amiră a Iudeilorŭ? Că îlĭ veḑumŭ stéua la rĕsăritu, si vinemŭ s’ nĕ înclinămŭ a luĭ.
3Ma cândŭ amirălu Erodŭ avḑi aeste, s’cutremură, și tutŭ Ierusalimŭlu cu nĕsŭ.
4Și decara adună pre tuțĭ Arhiereilĭi și Cărturarĭlĭi a poporuluĭ, lĭ întrebă, iŭ éste să s’ nască Christolu.
5Iară elĭ îlĭ ḑiseră: în Bithleemŭ a Iudeilĭeĭ; că așițe este scriată de câtrĕ profetŭlu.
6Și tine Bithleeme locŭlu a luĭ Iuda di cu totŭ nu escĭ cama m̄ică tru domnitorĭlĭi a luĭ Iuda; că de tine va s’iasă unŭ conducĕtorŭ, care va s’ pască poporulŭ a m̄eu Israil.
7Atunçea Erodŭ clĭemândaluĭ ascumta maghĭlĭ, s’înveță ghine di la nĕșĭ, timpulŭ cându s’ veḑu stéua.
8Și cândŭ lĭ petrecu în Bithleemŭ lĕ ḑise: Duceți vĕ și întrebațĭ ghine tră natŭ; și decara s’lŭ aflațĭ, s’m̄ĭ dațĭ tru scire, tra s’me ducŭ și eŭ s’lĭ me înclĭnŭ a luĭ.
9Iară açelĭ decara ascultară amirălu, s’duseră; și écă stéua, care veḑură la rĕsăritŭ, m̄iergea di ’naintea lorŭ, până çe vine și stătu de asupra locŭluĭiú era natŭlu.
10Și cându veḑură stéua s’bucurară vĕrtosŭ, cu bucurie mare.
11Și venindaluĭ în casă aflară natŭlu cu mă‐sa a luĭ Maria. Și caḑură și îlĭ se înclĭnară și desclĭseră thesaurire a lorŭ, și îlĭ déderă darurĭ, malamă livanŭ și smirnă.
12Și după çe lĕ se spuse în v̄isŭ tra s’ nu s’ tórnă la Erodŭ, s’ duseră tru locŭlu a lorŭ pe tru altă cale.
13Decara inșiră nĕșĭ, éca anghelŭ a Domnuluĭ se spune în v̄isŭ a luĭ Iosifŭ și îlĭ ḑiçe: Scólă‐te, lĭa feciorŭlu și muma luĭ și fugĭ în Egiptu, și arĕmâne acolo, până s’țĭ ḑicŭ eu; că Erodŭ va s’ caftă feciorŭlu tra s’lu chéră.
14Iară Iosifŭ se sculă, ’șĭ luă feciorŭlu și muma luĭ nóptea, și fugi în Egiptu.
15Și arĕmase acolo până la mórtea luĭ Erodŭ, tra să se împlinéscă çe era ḑisă di Domnulŭ prin profetŭlu, care ḑiçe: Din Egiptu îm̄ĭ chemaĭ hilĭlu a m̄eu.
16Atunçea Erodŭ cândŭ veḑu, că fu arĕsŭ de câtrĕ maghilĭi, s’nări vêrtosŭ, și petrecu de vătámară tutĭ feciorĭlĭi çe era în Bithleemŭ, și în tute locurĭle de avĕrliga luĭ, de la doi an̄ĭ și înghiosŭ, după timpulŭ çe luă tru scire de la maghĭ.
17Atunçea s’implini açea çe s’ are ḑisă de câtrĕ profetulŭ Ieremia care ḑiçe:
18Bóçe s’ avḑi în Rama, diperare, plângére și ohtare multă Rahila ’șĭ plânge pre hilĭi a lĭeĭ, și nu vrea să s’asbună, că nu sŭntu malŭ.
19Iară după çe muri Erodŭ, écă anghelŭ a Domnuluĭ se spune în v̄isŭ a lui Iosifŭ în Egiptu,
20Și ’ly ziçe; Șcólă‐te, lĭa feciorŭlu și muma luĭ, și du te tru locŭlu a luĭ Israil; că muriră açelĭ çe căfta bana a feciorŭluĭ.
21Și elŭ se sculă, luă feciorŭlu și muma luĭ și vine tru locŭlu a luĭ Israil.
22Ma cândŭ avḑi că Archelau domnește ĭn Iudea în locŭlu a tată‐sui Erodŭ, ’lĭ fu frică să se ducă acolo: și luândaluĭ scire în v̄isŭ, fugi în parțile a Galileilĭeĭ.
23Și după çe vine, locui în çetatea care s’ ḑiçe Nazaretŭ, ca să se împlinească çe fu ḑisă prin profețĭ, că Nazarianŭ va să s’ clĭémă.
Currently Selected:
Matheu 2: AROM
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Historical text first published by theBritish and Foreign Bible Society in 1889.