Ioan 10
10
Păstorul cel bun
1„Adevărat vă spun, că cine,
La staulul de oi, când vine,
De nu pătrunde prin intrare,
Ci peste gard acela sare,
Este un hoț și un tâlhar,
Venit cu gând să prade. Dar,
2Cel ce-n staulul oilor,
Pe ușă intră, e păstor.
3El, de portar, este știut,
Iar glasul îi e cunoscut
De către oi; pe fiecare,
El le numește, după care,
Le scoate-afară, iar apoi,
4În frunte stă. Ale lui oi,
Au să se strângă-n urma lui,
Căci știu glasul păstorului
Și după pasul său, se țin.
5Ele nu merg după străin,
Ci vor fugi din calea lui,
Pentru că al străinului
Cuvânt, nu le e cunoscut.”
6Cei ce-ascultau, n-au priceput
Nimic, din ceea ce Iisus,
Prin astă pildă, lor, le-a spus.
Iisus, ușa oilor
7Iisus, apoi, a cuvântat:
„Iată, vă spun adevărat
Și pe-nțelesul tuturor,
Că Eu sunt ușa oilor.
8Cei ce-n ‘nainte-Mi, au venit,
Hoți și tâlhari s-au dovedit;
Dar oile n-au ascultat
De-aceștia, și nu i-au urmat.
9Ușa, sunt Eu; iar orișicine
Voiește a intra, prin Mine,
Are să fie mântuit –
Intra-va, iar, când a ieșit,
Pășune proaspătă, găsește.
10Hoțul, să fure doar, voiește,
Să junghie, să prăpădească.
Dar Eu doresc să viețuiască
Oile Mele, toate: vreau,
Din belșug, viață, să le dau.
11Eu sunt, adevărat vă spun,
Păstorul – Păstorul cel bun –
Care-și dă viața pentru oi.
12Dar cel plătit, nu are oi –
El nu-i păstor, are simbrie –
Și-atunci, când lupul o să vie –
La staul – va fugi de-ndată,
Lăsând turma neapărată.
Lupul, la oi, se repezește,
Le-mprăștie și le răpește.
13Nu-i pasă, celui ce-i plătit,
De oi – de-aceea a fugit.
14Încă odată, vă mai spun,
Că Eu sunt Păstorul cel bun.
Eu Îmi cunosc oile, bine,
Iar ele Mă cunosc pe Mine,
15Cum Mă cunoaște Tatăl Meu
Și cum – pe Tatăl – Îl știu Eu.
16Mai am, însă, și alte oi;
Nu sunt din staul – de la voi –
Dar trebuie ca să Mă duc,
Ca și pe ele să le-aduc.
Vor asculta de glasul Meu
Și astfel, fi-vor, tot mereu,
O turmă doar, și un Păstor
Adevărat, al oilor.
17De Tatăl sunt iubit, că-Mi dau
Viața, ca iarăși să o iau.
18Nimeni, cu sila, nu Mi-o ia:
O dau Eu – e-n puterea Mea.
Putere am ca să o dau
Și pot, apoi, iarăș’ s-o iau:
Astă poruncă, am primit,
Când – de la Tatăl – am venit.”
19Tot ceea ce a zis Iisus,
Iar, dezbinare, a adus,
Între mulțimea de Iudei.
20Au existat mulți, dintre ei,
Care au zis: „Dar, la ce bun,
Veniți la El? Este nebun,
Ba are drac! De ce mai stați,
Aicea, să Îl ascultați?!”
21Alții ziceau: „Nu a vorbit,
Asemeni unui îndrăcit!
Un drac poate avea putere,
Ca să dea, orbilor, vedere?!”
Iisus la praznicul Înnoirii
22Ierusalimul prăznuia,
Un praznic, care se numea
Al înnoirii Templului –
În iarnă, era timpul lui.
23Iisus, prin Templu, a trecut,
Pe sub pridvorul cunoscut
Ca al lui Solomon fiind.
24Iudei-n jurul Său venind,
L-au întrebat: „Până când, oare,
Ne ții sufletu-n încordare?
De ești Hristosul, negreșit,
Acum ne spune, deslușit!”
25Privind în jurul Său, Iisus
Le zise tuturor: „V-am spus,
Însă, a crede, voi nu vreți,
Deși lucrările-Mi, vedeți.
Sub ochii voștri, le fac Eu,
În Numele Tatălui Meu,
Pentru că ele, cel mai bine,
Dau mărturie, despre Mine.
26Voi n-ați crezut în ce spun ele,
Căci nu sunteți oile Mele.
27Oile Mele, tot mereu,
Au ascultat, de glasul Meu.
Eu le cunosc, pe toate, bine,
Iar oile vin după Mine.
28Veșnică viață, le dau Eu
Și astfel, vor trăi mereu.
Nu le va smulge nimenea,
Nicicând, de-aici, din mâna Mea.
29De Tatăl Meu, ele-Mi sunt date.
De la El, nu pot fi luate,
De nimeni, căci putere are
Și – decât toți – El e mai mare!
30Eu și cu Tatăl, una sânt!”
31Când auziră ăst cuvânt,
Iudeii, iar, au căutat
Pietre, voind ca, imediat,
Să Îl omoare. Însă El,
32Blând, a privit, norodu-acel,
Și-a început, din nou, a spune:
„Văzut-ați multe lucrări bune,
Pe care le-am săvârșit Eu,
Și cari vin de la Tatăl Meu.
Voi, însă, pentru ce lucrare,
Vreți s-aruncați, cu pietre, oare?”
33„Nu pentru o lucrare bună” –
Ziseră ei – „vor toți, să pună,
Mâna, pe pietre, ca – în Tine –
Să dea, precum Ți se cuvine,
Ci pentru faptul că hulești,
Când Tu – un om – Te-asemuiești
Cu Dumnezeu! Ai îndrăznit,
Chiar Dumnezeu, de Te-ai numit!”
34Iisus a zis, către Iudei:
„Eu spus-am: „Sunteți dumnezei”.
Nu este scris, așa ceva,
În Legea ce-o aveți, cumva?
35Dacă, prin Lege, „dumnezei”,
Au fost numiți cu toți acei
Căror, Cuvântul Domnului,
Vorbitu-le-a – putință nu-i,
Scriptura, să o desființați –
36Atuncea, cum de afirmați
Că Eu hulesc – Eu, Cel sfințit
De Tatăl, Eu care-am venit
În lume, căci El M-a trimis,
Cum prin Scripturi vi s-a promis?!
Și-aceasta, doar pentru că Eu
Zic: „Fiu Îi sunt, lui Dumnezeu”!
37Când veți vedea că nu voi face
Lucrări ce doar Tatăl le face,
Să nu Mă credeți! De le fac –
38Chiar dacă nu vă e pe plac
A crede – totuși, să credeți,
Lucrările ce le vedeți,
Ca astfel, să știe oricine,
Precum că Tatăl e în Mine,
În timp ce Eu, în Tatăl, sânt.”
39Când auziră ăst cuvânt,
Au vrut să-L prindă, imediat,
Dar El, din mână, le-a scăpat.
Plecarea lui Iisus în Perea
40Iisus, dincolo de Iordan –
Pe unde boteza Ioan –
Merse, și-acolo-a poposit.
41Atunci, la El, mulți au venit,
Zicând: „Ioan nu a făcut
Vreun semn, noi, însă, am văzut
Că tot ceea ce el ne-a spus,
E-adevărat, despre Iisus.”
42Și foarte mulți, din locu-acel,
Atuncea, au crezut în El.
Currently Selected:
Ioan 10: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca