YouVersion Logo
Search Icon

Iacov 4

4
1„De unde-s luptele apoi,
Și certurile, dintre voi?
Nu vin din poftele pe care,
Voi le aveți, în mădulare?
2‘Geaba poftiți: căci nu puteți,
Ce ați poftit, să și aveți.
Voi ați ucis și-ați pizmuit,
Dar nici așa, n-ași dobândit
Ceea ce-ați vrut. Voi vă certați
Și, ne-ncetat, lupte purtați;
Însă nimic n-ați obținut,
Pentru că voi nici n-ați cerut.
3Sau cereți, dar nu căpătați,
Căci, cu gând rău, voi vă rugați,
Cu gândul ca să risipiți,
Doar pe plăceri, ce dobândiți.
4Dar, spune suflet, preacurvare!:
Încă nu ai aflat tu, oare,
Cum că a lumii prietenie
Este cu Domnu-n vrăjmășie?
Așa că, oricine va vrea,
Prieten, lumea a avea,
Acela trebuie să știe,
Că e cu Domnu-n vrăjmășie.
5Degeaba credeți că vorbește
Scriptura? Ea ne dovedește
Că Duhul, pus de Dumnezeu,
În oameni, ne-a dorit, mereu,
Cu gelozie, pentru Sine.
6Dar, de la El, în schimb, ne vine
Un har, în mai mare măsură.
De-aceea zice, în Scriptură,
Că „stă-mpotrivă Dumnezeu,
La toți cei mândri, dar – mereu –
El le dă har celor smeriți”.
7Supuși, lui Dumnezeu, să-i fiți.
Împotrivirea, cu tărie,
Față de diavol să vă fie,
Pentru că diavolul, apoi –
La rându-i – va fugi de voi.
8Apropiați-vă, mereu,
Numai de Domnul Dumnezeu,
Pentru ca și El, mai apoi,
Să se apropie de voi.
Hei, păcătoșilor, cătați
Ca mâinile să vă spălați!
Oameni cu inima-mpărțită,
Cătați s-o țineți curățită!
9Simțiți-vă ticăloșirea
Și plângeți-vă rătăcirea!
Doar tânguire, să vă fie
Râsul, și-a voastră bucurie
Să se prefacă-n întristare.
10Să se smerească fiecare,
În fața Domnului, și-astfel,
Aveți a fi-nălțați, de El.
11De rău, să nu vă mai vorbiți,
Pentru că, trebuie să știți,
Căci cine va vorbi de rău –
Sau judecă pe frate’ său –
Acela, Legea, o vorbește,
De rău – și-o judecă, firește.
Atunci, nu ești împlinitor
Al Legii, ci judecător.
12Doar Unul este dătătorul
Și-asemeni, și judecătorul
Acestei Legi: Acela are
Putere-n brațul Său, cu care,
El poate ca să mântuiască,
Sau poate ca să nimicească.
Tu, însă oare, cine ești,
Dacă, să-l judeci, îndrăznești,
Pe-al tău aproape? Ascultați
13Acum, voi care cugetați
Și-n urmă, ziceți: „Astăzi, noi –
Sau mâine – vom pleca apoi,
Într-o cetate. După plan,
Acolo vrem a sta un an,
Să facem neguțătorie,
Ca un câștig bun să ne vie!”
14În felu-acesta voi vorbiți,
Dar ce va fi mâine, nu știți!
Căci ce e viața voastră-apoi?
Un abur numai, sunteți voi,
Ce doar puțin s-a arătat
Și-apoi, a și pierit, îndat’!
15Iată ce trebuie să știți,
Când, despre-așa ceva, vorbiți:
„Doar dacă Domnul o să vrea,
Ca viață, încă, să ne dea,
Vom face-un lucru oarecare,
Sau face-vom lucrul cutare.”
16Voi, însă, văd că vă făliți,
Cu laudele. Dar să știți,
Că toate laudele-acele
Nu sunt decât doar lucruri rele.
17De-aceea spun, că orișicine
Știe precum să facă bine –
Dar nu va face – negreșit,
Acela a păcătuit.”

Currently Selected:

Iacov 4: BIV2014

Highlight

Share

Copy

None

Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in

YouVersion uses cookies to personalize your experience. By using our website, you accept our use of cookies as described in our Privacy Policy