Ioan 6
NTR
6
Isus hrănește peste cinci mii de oameni
(Mt. 14:13-21; Mc. 6:30-44; Lc. 9:10-17)
1După acestea, Isus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileei, adică Marea Tiberiadei#1 Marea (sau Lacul) Galileei era cunoscută sub mai multe denumiri: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei.. 2O mare mulțime de oameni Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea peste cei bolnavi. 3Isus a urcat pe munte și S‑a așezat acolo cu ucenicii Lui. 4Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
5Când Isus Și‑a ridicat ochii și a văzut că vine la El o mare mulțime de oameni, l‑a întrebat pe Filip:
– De unde să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceștia?
6Spunea lucrul acesta ca să‑l încerce, căci El știa ce urmează să facă.
7Filip I‑a răspuns:
– Pâinile pe care le putem cumpăra cu două sute de denari#7 Plata obișnuită pentru o zi de muncă în Orientul Mijlociu, în sec. I, era de un denar (soldații romani primeau, de asemenea, un denar pe zi). În total, câștigul pentru 8 luni, luând în calcul Sabatele și sărbătorile. nu le sunt de ajuns, nici măcar ca să primească fiecare câte puțin!
8Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I‑a zis:
9– Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt acestea la atât de mulți?!
10Isus a zis:
– Puneți oamenii să se așeze!
În locul acela era multă iarbă. Prin urmare, bărbații#10 Vezi Mt. 14:21. s‑au așezat, ei fiind în număr de aproape cinci mii. 11Atunci Isus a luat pâinile și, după ce a mulțumit, le‑a împărțit celor ce se așezaseră#11 Israeliții și celelalte popoare din Orientul Mijlociu obișnuiau să mănânce în poziție semi-culcată; vezi nota de la 12:2.. De asemenea, le‑a dat și din pești cât au vrut.
12Când s‑au săturat, le‑a zis ucenicilor Săi:
– Adunați firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic.
13Le‑au adunat deci și au umplut douăsprezece coșnițe cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz, firimituri pe care le lăsaseră cei ce mâncaseră.
14Când au văzut oamenii acest semn pe care l‑a făcut El, au zis: „Într-adevăr, Acesta este Profetul#14 Vezi Deut. 18:15. Care urma să vină în lume!“ 15Atunci Isus, știind că au de gând să vină să‑L ia cu forța ca să‑L facă rege, S‑a retras din nou înspre munte, doar El singur.
Isus umblă pe apă
(Mt. 14:22-33; Mc. 6:45-51)
16Când s‑a lăsat seara, ucenicii Lui au coborât la mare, 17s‑au urcat într‑o barcă și s‑au dus spre partea cealaltă a mării, la Capernaum. Se făcuse deja întuneric și Isus încă nu venise la ei, 18iar marea devenea agitată, pentru că sufla un vânt puternic. 19După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii#19 O stadie (gr.: stadios) măsura aproximativ 185 m; 25–30 stadii erau aproximativ 4,6–5,5 km., L‑au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu‑Se de barcă și li s‑a făcut frică. 20El însă le‑a zis: „Eu sunt! Nu vă temeți!“ 21Atunci ei au dorit să‑L ia în barcă. Și barca a ajuns imediat la țărmul spre care se îndreptau.
Isus, Pâinea vieții
22În ziua următoare mulțimea care stătuse pe celălalt mal al mării a văzut că acolo nu era decât o singură barcă și că Isus nu Se suise în barcă cu ucenicii Săi, ci ucenicii plecaseră singuri. 23De asemenea, și alte bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul adusese mulțumiri. 24Când cei din mulțime au văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu sunt acolo, s‑au urcat ei înșiși în bărci și s‑au dus la Capernaum ca să Îl caute pe Isus.
25Când L‑au găsit, de cealaltă parte a mării, I‑au zis:
–  Rabbi#25 Vezi nota de la 1:38., când ai venit aici?
26Isus le‑a răspuns și a zis:
– Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v‑ați săturat. 27Lucrați nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v‑o va da Fiul Omului. Căci pe El Și‑a pus pecetea Dumnezeu Tatăl!
28Atunci ei L‑au întrebat:
– Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?
29Isus a răspuns și le‑a zis:
– Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe Care L‑a trimis El.
30Drept urmare, ei L‑au întrebat:
– Ce semn faci Tu deci, ca să‑l vedem și să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu? 31Strămoșii#31, 49, 58 Lit.: tații. noștri au mâncat mană în pustie, așa cum este scris: „Le‑a dat să mănânce pâine din cer.“#31 Un citat din Ps. 78:24. Vezi și Ex. 16:4; Neem. 9:15.
32Atunci Isus le‑a zis:
– Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v‑a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine din cer. 33Căci Pâinea lui Dumnezeu este Cel Care Se coboară din cer și dă lumii viață.
34Ei I‑au zis:
– Domnule#34 Sau: Doamne. Gr.: kurios, care poate însemna atât Doamne, cât și Domnule. În contextul de față s‑a optat pentru traducerea cu Domnule deoarece, după toate probabilitățile, mulțimile nu ajunseseră încă să‑L recunoască pe Isus ca Domn., dă‑ne întotdeauna această pâine!
35Isus le‑a răspuns:
– Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată! 36Dar v‑am spus că M‑ați văzut, și nu credeți. 37Tot ce‑Mi dă Tatăl va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu‑l voi alunga niciodată afară. 38Căci M‑am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M‑a trimis. 39Și voia Celui Ce M‑a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi‑a dat El, ci să‑l înviez în ziua de pe urmă. 40Căci voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică, iar Eu Îl voi învia în ziua de pe urmă.
41Atunci iudeii au început să murmure cu privire la El, pentru că spusese: „Eu sunt Pâinea Care S‑a coborât din cer.“
42Ei ziceau:
– Nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai Cărui tată și mamă îi cunoaștem?! Așadar, cum de spune acum: „M‑am coborât din cer“?!
43Isus a răspuns și le‑a zis:
– Nu murmurați între voi! 44Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu‑l atrage Tatăl, Care M‑a trimis. Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 45Este scris în Profeți: „Toți vor fi învățați de Dumnezeu.“#45 Vezi Is. 54:13. Oricine a auzit și a învățat de la Tatăl vine la Mine. 46Căci nimeni nu L‑a văzut pe Tatăl, în afară de Cel Care este de la Dumnezeu; El L‑a văzut pe Tatăl. 47Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine are viață veșnică. 48Eu sunt Pâinea vieții. 49Strămoșii voștri au mâncat mană în pustie și totuși au murit. 50Pâinea Care Se coboară din cer este de așa fel, încât cineva să mănânce din ea și să nu moară.#50 Lit.: Aceasta este Pâinea Care Se coboară din cer, pentru ca cineva să mănânce din ea și să nu piară. 51Eu sunt Pâinea vie Care S‑a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din Această Pâine va trăi în veci. Și pâinea pe care o voi da Eu pentru viața lumii este trupul Meu.
52Atunci iudeii au început să se certe unii cu alții și să zică:
– Cum poate Acesta să ne dea să mâncăm trupul Lui?!
53Dar Isus le‑a zis:
– Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi înșivă! 54Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, iar Eu îl voi învia în ziua cea de pe urmă. 55Căci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură. 56Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el. 57Așa cum Tatăl cel viu M‑a trimis, iar Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie. 58Aceasta este Pâinea Care S‑a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat‑o strămoșii voștri, care totuși au murit: cel ce mănâncă Această Pâine va trăi în veac!
59Aceste lucruri le‑a spus în timp ce dădea învățătură în sinagogă#59 Lit.: întrunire sau loc de adunare; centru al comunității, loc public de rugăciune, de închinare și de citire a Scripturilor, constituit acolo unde existau cel puțin zece bărbați. Ca instituție, Sinagoga a apărut în timpul exilului babilonian (după anul 586 î.Cr.) [peste tot în carte]., în Capernaum.
Mulți ucenici Îl părăsesc pe Isus
60Auzind acestea, mulți din ucenicii Lui au zis:
– Vorbirea aceasta este prea de tot! Cine poate s‑o asculte?!
61Dar Isus, știind în Sine Însuși că ucenicii Lui murmurau cu privire la aceasta, le‑a zis:
–  Vorbirea aceasta vă face să vă poticniți?! 62Dar dacă L‑ați vedea pe Fiul Omului înălțându‑Se acolo unde era mai înainte?! 63Duhul este Cel Ce dă viață; carnea nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le‑am spus sunt duh#63 Sau: Duh. și viață. 64Dar sunt unii dintre voi care nu cred.
Căci Isus știa de la început cine sunt cei care nu cred și cine este cel ce urma să‑L trădeze#64, 71 Sensul principal al verbului este a preda..
65Apoi a zis:
– Tocmai de aceea v‑am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i‑a fost dat de către Tatăl.
66Din această cauză#66 Sau: Din acel moment. mulți dintre ucenicii Lui s‑au întors și nu mai umblau cu El.
67Atunci Isus le‑a zis celor doisprezece:
– Nu vreți să plecați și voi?
68Simon Petru I‑a răspuns:
– Doamne, la cine să ne ducem?! Tu ai cuvintele vieții veșnice, 69iar noi am ajuns să credem și să știm că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!
70Isus le‑a răspuns:
– Nu v‑am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul dintre voi este un diavol#70 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator [peste tot în carte]..
71Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, deși era unul dintre cei doisprezece, urma să‑L trădeze.

Biblia, Noua Traducere Românească (NTR)
Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc.®
Folosit cu permisiune. Toate drepturile sunt rezervate

Learn More About Noua Traducere Românească